Dragostea şi violenţa în culori
Culorile unei relaţii, de la îndrăgostire până la violenţă, sunt redate în noul film apărut pe ecranele din R. Moldova. Primul cuvânt rostit cu voce ridicată, prima privire aruncată cu ură, frica victimei de a-şi pierde iubitul au dus la o viaţă insuportabilă, dar cunoscută multor cupluri tinere, şi nu numai. Deşi unor spectatori le-au lipsit „bătăile”, alţii susţin că mirosul lor deja plutea în aer şi nu era departe momentul în care ar fi fost aplicată prima lovitură, urmată, evident, de multe altele.
Pe 22 noiembrie a avut loc premiera filmului „Culorile”, la care echipa a lucrat timp de un an. „Istoria acestui film vine din experienţa întregii echipe „La Strada”, mărturiseşte Daniela Misail-Nichitin, reprezentanta Centrului Internaţional „La Strada”, după care au fost recepţionate un şir de apeluri la telefonul de încredere. Daniela remarcă faptul că, pentru multe persoane, violenţa verbală nu este un tip de violenţă, ci mai curând, după cum afirmă unii tineri, „o normă, ceva obişnuit, asta este societatea în care trăim”. De aici a venit ideea de a explica oamenilor că, de fapt, violenţa verbală este, de asemenea, o formă de violenţă, care trebuie eliminată din societate.
Regizoarea filmului, Viorica Meşină, accentuează că, până la lansare, a evitat să spună că în film e vorba anume despre violenţa psihologică, pentru ca pelicula să nu fie tratată din start drept un film pentru femei. „Scopul acestui film va fi atins cu cât mai mulţi tineri îl vor vedea, cu cât mai mulţi oameni îşi vor revizui vieţile, comportamentele, prejudiciile”, declară regizoarea. Deşi filmul se intitulează „Culorile”, regizoarea susţine că ea însăşi nu şi-a început lucrul de la o culoare anume. „Am pornit pe invizibil, pentru că, de fapt, mi-a fost greu să încep. Şi finalul acestui film este un final, într-un fel, deschis, pentru că viaţa nu se termină la 19 sau 25 de ani. În funcţie de faptul cum va proceda eroina fiecărei istorii, aceea va urma. Ceea ce am arătat noi a fost începutul”, susţine Viorica Meşină.
Regizoarea a ţinut să menţioneze că Ion Guzu, alias Guz, care a jucat rolul eroului central, un tip agresiv, care nu poate să accepte o femeie emancipată, cu propriile sale interese şi nevoi, este, în realitate, cu totul alt om, opus personajului său. „Când Guz a citit prima dată scenariul, a zis: „Cum să joc în filmul acesta? Toată lumea o să creadă că sunt aşa”. Vreau să anunţ: Guz nu este aşa!”, a exclamat Meşină. Cel care l-a jucat pe agresor a spus, la rându-i, că uneori îi era foarte greu să intre în rol şi, mai ales, să accepte acţiunile personajului. „Îl urăsc pe Andrei!”, a exclamat, într-un moment, Guz. Nici Irinei Vacarciuc nu i-a fost tocmai uşor să intre în rolul eroinei, care suferă în tăcere şi acceptă atitudinea violentă a iubitului doar din frică să nu-l piardă.
Actriţa, de asemenea, susţine că felul ei de a fi e departe de cel al eroinei sale şi că, în viaţa de zi cu zi, ar fi reacţionat complet altfel şi nu ar fi suportat o atare atitudine. Dorin Recean, ministrul Afacerilor Interne, prezent la lansare, a ţinut să nuanţeze că „filmul este foarte bun şi pentru bărbaţi, pentru că, deseori, bărbaţii ajung în astfel de situaţii când nu au suficientă încredere în sine, nu au suficientă încredere în ceea ce pot ei să ofere într-o relaţie şi, respectiv, ajung să fie violenţi verbal, psihologic, fizic”. În prezent, peste 4500 de agresori se află în evidenţa poliţiei. Din 2009, de când a fost creat telefonul de încredere „La Strada”, şi până în momentul de faţă, au fost recepţionate circa 5000 de apeluri. Potrivit datelor, 93% dintre victimele care au sunat la telefonul de încredere sunt femei.
Filmul a fost realizat de Atelierul lui Sergiu Prodan în parteneriat cu Centrul Internaţional „La Strada”. Ulterior, pelicula va fi proiectată la Bălţi, Cahul, Soroca şi Comrat, după care va fi reluată pentru liceenii din Chişinău.
