Was wird mit dem Gras nachdem Merkel weggeht?

(din germ. — Ce va fi cu iarba după ce pleacă Merkel?)

Era un banc despre copiii săracului şi oul. De Paşti, preotul satului umbla cu sfinţirea caselor, intrând prin gospodării să binecuvânteze oamenii cu ocazia Învierii Mântuitorului, primind şi daruri de pe mesele de sărbătoare. În casa celui mai sărac om din sat tot erau pregătiri de sărbătoare: se făcuse curat şi mulţimea de copii erau spălaţi şi pieptănaţi, iar pe masă – singurul produs pascal pe care îl avea familia: un ou colorat. Copiii, abia ieşiţi dintrun post istovitor, sărutau mâna şi crucea preotului, dar stăteau cu ochii ţintiţi la oul de pe masă. Cei mai mici n-au mai rezistat şi au dat glas: “Tată, vreau şi eu ou!”. Capul familiei se simţea jenat să recunoască foamea, dar avea şi frica că preotul ar putea accepta pomana pascală în întregime, de aceea, nu a mai rezistat sâcâilelilor copiiilor şi s-a răstit: “Ia tăceţi, c popa nu e cât un bou să mânânce un ou, vă ajunge şi vouă”.

Istoria cu gazonul furat în preajma vizitei Angelei Merkel e aproape similară. Nişte obraznici s-au temut că Merkel va lua gazonul cu ea şi au decis să îşi facă parte de ceva verdeaţă înainte ca cortegiul nemţesc să atingă firul ierbii. Dar a rămas încă o lungă listă de săraci, hoţi, doritori de a se pricopsi din bunul public care abia aşteaptă plecarea doamnei de fier ca să îşi pună şi ei în traistă un metru-doi pătraţi de iarbă.

Poliţia din Moldova va trebui să stea de pază la gazon după plecarea cancelarului, până când covorul va prinde rădăcini adânci, altfel – localnicii iar vor scoate scalpul verde de pe acest traseu, s-ar putea chiar să fie denumit „gazonul Merkel” şi să fie vândut cu centimetrul pătrat pe la piaţă, turnat în păhărele de plastic, 5 fire la leu.

Presa germană s-a bucurat enorm de istoria cu gazonul, căci demult nu mai avuse o istorie atât de senzaţional de stupidă – s-a furat gazonul.

Angel Nemţeanu

Reflecţii pe Facebook:

Mircea Ciobanu, scriitor:
În august, noi avem ce avem cu nemţii.
În ‘39, pe 23 august, nemţii ne-au vândut ruşilor.
în ‘40, în august, nemţii (împreună cu fraţii de peste Prut) ne eliberaseră bine de ruşi.
În ‘44, pe 23 august românii au întors armele împotriva nemţilor, iar pe 24 august ruşii i-au alungat pe nemţi din Chişinău.
Ce va fi azi? Oare nu cumva vom complota, în sfârşit, şi noi cu nemţii: ce să facem cu Transnistria? Ce să facem cu Rusia? Ce să facem cu Europa, la urma urmei?