W: Ducă-se naibii!

Утром мажу бутерброд – Сразу мысль: а как народ?
И икра не лезет в горло,
И компот не льется в рот!
(Leonid Filatov)

Dimineaţa-mi fac tartine…Cum poporul?, gându-mi vine.
Caviaru-n gât se-opreşte,
Tartina nu-mi mai ticneşte.
(tradaptare)

Aşa începe fiecare dimineaţă a regelui W. De fapt, a fost “rege”, dar pentru că se gândeşte de atunci întruna la norod, el se consideră şi în continuare rege. Acesta pretinde că încă îi mai pasă de ţara înglodată de el. Chinurile sufleteşti care-l macină pe “măria sa” (scris intenţionat cu minuscule) sunt dureroase. E supărat pe actualii guvernatori, mai ales pentru că aceştia reuşeşc deseori să îl imite cu succes. Asta nu îi place. Înglodarea şi îngroparea ţării era calitatea lui forte, era atuul lui. “Uitaţi-vă la aceşti nenorociţi ce se află la putere, cum îngroapă ţara, cum aruncă bani”, afirmă aproape plângând de gelozie ex-„regele”.

Între timp, presa vremii scrie că regatul regelui cu literă mică este la fel de sărac, cum era când regele era la putere oficial, şi că rămâne cel mai sărac regat de la miazăzi. Dar acest ex-rege nu se dă bătut. Vrea la putere şi gata. De ce ar vrea să revină cineva la puterea unui stat sărăcăcios, care nu crede în ziua de mâine, înjură ziua de azi şi o blestemă pe cea de ieri? Pentru că în mijlocul unui popor sărac e întotdeauna simplu să devii bogat. Pentru că săracii pot fi întotdeauna prostiţi. Pentru că, înconjurat de proşti, te simţi întotdeauna mai deştept, adică rege.

Cei mai fericiţi, paradoxal, par oamenii străzii, cei care nu se grăbesc să-şi trăiască clipa, cei care nu trebuie să se gândească la ziua de mâine, pentru că nu sunt siguri că vor ajunge s-o vadă. Lor le este absolut indiferent cine este la guvernarea ţării, pentru că soarta lor nu se schimbă cu nimic. Stabilitate maximă. Aceeaşi stabilitate şi în ţară. O stabilitate grea, care ne învăluie tot mai mult. Totuşi, iată că “regele” detronat îşi doreşte cu ardoare să revină. Scaunul puterii îi aşteaptă “dosul” pe care l-a cunoscut timp de opt ani şi-l mai ţine minte şi azi. “Nu luptăm pentru putere, în numele acestei puteri. Ducă-se naibii!”, afirmă “regele”, V.V. (V+V=W). Adică… Ce intenţii “curate” are omul! Nu poate dormi nopţile, fiind tot cu gândul la popor, dimineaţa se trezeşte cu întrebarea ce-i mai face prostimea.

Bietul, i-o fi greu să mestece caviarul de pe tartine, fiind preocupat de grijile poporului. Doar pentru el, pentru popor, vrea să revină. N-o face pentru sine. Sigur că nu. Nici nu încape îndoială. “Pentru ţară vrem să venim la această putere. Eu personal sunt sătul de putere, în cei opt ani de preşedinţie. Dar ţara şi poporul au nevoie de mine”, declară W.