„Vreau şi eu preşedinte” sau de ce l-a trădat Mişin pe Voronin?
La mai puţin de patru zile de la evadarea de la comunişti şi la nici două de la congresul comuniştilor de sâmbătă, vechiul «camarad» şi proaspătul «trădător» al lui Voronoi, Vadim Mişin, s-a spălat de emoţii, şi-a îndesat «cartuzul» şi a trecut la ofensivă.
Luni, de dimineaţă, Mişin s-a jeluit unui post TV că a sperat foarte tare că măcar la bătrâneţe, spre apusul carierei sale politice, colegii săi de partid vor lua în seamă tinereţea sa, 67 de ani (nu chiar în floarea tinereţii, dar, oricum, cu 4 ani mai tânăr decât Voronin), şi îl vor face şi pe el împăratul comuniştilor, în locul lui Vladimir Nicolaevici, mâcar pentru un an, dacă nu pentru patru. Însă… nu a fost să fie. Colegii cu care a putut discuta Mişin i-au dat de înţeles că n-are şanse, că speranţa lui e ca şi moartă, că Voronin este «nezamenimîi» (de neînlocuit) şi că partidul nu are altul mai bun ca el. Nu i-a convenit lui Mişin ceea ce a auzit, dar a tăcut şi şi-a făcut, în tăcere, planurile sale. Prima reacţie a lui Mişin: gata, s-a terminat cu «bratstvo» (prietenia), iar ca să nu dea de bănuit motivul supărăriii şi plecării, i-a aninat, «za companiu», şi pe O. Babenco cu T. Botnariuc, care mare brânză nu fac, dar pentru ochii lumii contează.
A doua reacţie a lui Mişin – îmi fac partidul meu. Şi a treia reacţie – voi fi şi eu preşedinte, ca şi Voronin. Ce vrea să facă Mişin şi partidul său «cu interese evidenţiate de stânga», “Partidul Forţelor de Stânga Renaşterea”? Unu: să alipească Basarabia la Transnistria. Doi: să apere (cu ajutorul trupelor ruse de la Tiraspol) statalitatea R. Moldova. Trei: să-i oblige pe moldoveni să reînveţe limba rusă. Patru: să-i dezveţe pe ruşi (puţinii care cunosc) limba română. Cinci: să readucă în Parlament limba rusă. Şi şase: să schimbe Drapelul de Stat, Imnul, Stema şi denumirea R. Moldova în Republică Federativă Moldovenească. Şi mai interesant e cu cine vrea s-o facă. Membri activi ai «stângii lui Mişin» vor fi foşti kgb-işti, nkvd-işti, militari şi politruci sovietici (până în a treia generaţie), comunişti, socialişti, interfrontişti şi alţi «işti» din categoria celor pentru care Moldova a devenit, cu anii, a «doua Rusie». Şi asta nu-i tot.
Premieră: Mişin face partid cu Ecaterina a II-a şi N. Hruşciov
Partidul lui Mişin, spre deosebire de altele din peisajul politic basarabean, va avea şi membri de onoare, «somităţi» din lumea «marcantă», printre care s-a auzit că va figura împărăteasa Ecaterina a II-a, ţarii ruşi Alexandru I şi Nicolae al II-lea, Al-dr Suvorov, M. Kutuzov, Iosif Stalin, Lavrenti Beria, V. Molotov, Nichita Hruşciov, Leonid Brejnev, N. Andropov, iar consilierii «preşedintelui»: Dm. Kozak, V. Kuzmin, D. Rogozin, Andrei Neguţă, Igor Smirnov, V. Antiufeev, V. Klimenko, E. Şevciuk, An. Kaminski, S. Pirojkov, F. Muhametşin şi Ilan Şor (partea financiară). Lista rămâne deocamdată nedeschisă, pentru că Mişin încă nu s-a decis ce să facă: să cumpere un partid «gata», după cum a făcut-o la vremea sa V. Ţurcan sau Ig. Dodon, ori să pornească un partid de la «0», aşa cum a făcut-o V. Stepaniuc – fugari şi ei, cu toţii, ca şi el, din acelaşi PCRM, cu singura diferenţă că ei au dat bir cu fugiţii mai devreme. În rest, au procedat la fel: au făcut declaraţii tari, şi-au făcut partide, au devenit preşedinţi, numai că de la asta mare lucru nu s-a întâmplat. Şi puţin probabil să se întâmple. Vorba populară spune că «nu tot ce zboară se mănâncă».
Aurel HÂRBU
