Timbru electoral

Mark Tkaciu a fost rugat să se implice cel puţin în turul doi al campaniei electorale pentru Chişinău. Colegii săi mai în vârstă l-au rugat prieteneşte, promiţându-i marea şi sarea dacă nu-l va lăsa la pierzanie pe Dodon cu tot cu partidul care l-a făcut candidat pentru Primăria Chişinău. Tkaciu a tot ezitat, dar, până la urmă, a decis să întindă o mână de ajutor colegului său de partid.

Nu a dormit o noapte întreagă şi a născocit o metodă de promovare foarte sensibilă. El a decis ca partidul să producă un timbru frumos, colorat, pe care ar străluci simbolurile PCRM.

Tkaciu le-a explicat şefilor că Dodon nu a învins din prima deoarece a încercat să evite “secera şi ciocanul”, “steaua roşie”, “cravat roşie” şi  “insignele cu chipul lui Lenin”.

Şefii l-au ascultat şi, ca întotdeauna, i-au dat crezare. Imediat, în noaptea următoare, la o tipografie clandestină, a fost tipărit un tiraj enorm de timbre comuniste.  Spre dimineaţă, timbrele roşii, strălucitoare, cu secere şi ciocane pe ele, au fost repartizate prin toate oficiile poştale. Şi, ca să nu păţească la fel cum au păţit-o cu ziarele clonate, şi-au zis să nu le de ape degeaba, ci să le vândă, contra 15 bani timbrul.

Peste câteva ore, iese Dodon la plimbare, încercând să stabilească dacă timbrele se vând sau nu. Şi-a luat de acasă un calculator, ca să numere exact veniturile, gândind că Tkaciu l-ar putea trage pe sfoară.

— Nu se vinde, spune ruşinat unul dintre factorii poştali.

— De ce?

— Nu se lipeşte şi gata.

Atunci, Dodon pune calculatorul pe masă şi cere un timbru, ca să se convingă dacă nu cumva oamenii lui Tkaciu au produs un rebut fatal. Scuipă pe lipici şi îl aplică tot atunci pe o foaie albă. S-a lipt. Îi arată supărat funcţionarului succesul său la lipit.

— De ce spuneţi că nu se lipeşte? Vezi, se lipeşte!

— Da, recunoaşte funcţionarul, doar că toţi scuipă pe partea cealaltă.

Virgil POŞTAŞU