Târgul televiziunilor la găvănoase

Bâlciul de la Iurceni care s-a desfăşurat în weekendul trecut, nu a fost doar al olarilor, dar şi al televiziunilor, al reporterilor tupilaţi, al preşedintelui active şi al producătorilor de sarmale.

Televizioniştii erau care mai de care, cu microfoane moi, înmuiate, înflorate. Dar toţi s-au grăbit  să fie primii ca să spună telespectatorilor că Gimpu a cumpărat un clopoţel de pus la gât lui Voronin.

De parcă lumea nu ştie cine poartă talancă roşie şi cine – clopoţel de argint. Unii reporter îşi rupeau ştrampii să prindă cadre cu Ghimpu învârtind roata, de parcă el o şi inventase pe loc. De parcă nu ştia lumea cum se învârte roata din videoclipul Zdob şi Zdub.

După ce a plecat preşedintele, reporterii s-au pomenit abandonaţi de senzaţii şi s-au dat la umbra nucului bătrân. De fapt nucul era salcâm. Dar ei nu au observant de unde vine umbra, aşa cum nu au observant de unde fulgera şi tuna.

Un roi de gospodine, după ce îşi cumpăraseră câte un rând de oale pentru sarmalele de Sfinţii Arhangeli, s-au retras întro colibă din paie, la o bere rece, ca să ude cumpărătura. O admiratoare a olăritului, cu mâna mai tremurândă, a  scăpat vasul de lut nou-nouţ jos, şi vasul, dacă nu-i făcut din fier, s-a şi spart.

Primul pas a şi fost făcut: înapoi la olăreasă să îşi recupereze paguba pe cioburi – banii!  Olăreasa nedumerită şi scârbită: i-a dat vas bun de făcut sarmale şi vede în faţă un pumn de cioburi şi o persoană cu suflet ciobit. Până a stat să îi amintească cumpărătoarei, că nu schimbă ciobul din iarbă pe oala de pe masă, s-a trezit cu reacţia „moldovenească” pătimitei de bere: cioburile ei s-au avântat în expoziţia de vase întregi şi noi, în aşa fel, încât vase întregi au rămas mai puţine, iar cioburi – câtă frunză pe salcâmul sub care se dosiseră televizioniştii orfăniţi de Ghimpu.

Desigur că această piesă din spectacolul olăresc n-a fost filmată, la fel ca şi tragicul final al piesei: olăriţa, muţită de ciobăria din oalele sale, a luat un ciob deo toartă şi l-a avântat! Nu, nu spre reporter, ci spre femeia ieşită din colibă cu Berea în suflet şi oala spartă în gând

Ce bine că reporterii erau prin spatele barului unde se vindeau mici, unde îşi aranjau pieptănăturile  pentru direct cu Chişinăul. Că nu le-ar fi stat bine cu cioburi de găvănoase în păr şi cu vreun ulcior spart aterizat în microfon.

Acum asta poate fi introdus în manualele de televizare moldovenească: reporterii să stea mai mult pe la umbra guvernanţilor, iar când aceştia îşi mişcă organismele de prin bâlci, să treacă la umbra berăriilor.

Olcica Găvănosmare