Principală  —  Pamflet   —   Ţara lui Naf-Naf, Nuf-Nuf şi…

Ţara lui Naf-Naf, Nuf-Nuf şi Nif-Nif

Trăiau odată, într-o pădurice situată depărte de civilizaţie, dar care pretindea integrarea în Uniunea Europădurară, trei purceluşi, trei fraţi. Pe mezin îl chema Nif-Nif, pe mijlociu Nuf-Nuf, iar pe fratele mai mare Naf-Naf. Deşi nu semănau deloc la exterior, interesele fraţilor aveau puncte de tangenţă. Fiecare îşi dorea să ajungă regele pădurii. Spre fericirea lor, vietăţile din pădure obosiseră deja de replicile inadecvate şi jafurile bătrânului “rege” şi, dorindu-şi schimbări, erau pregătite să se răscoale pentru a obţine o nouă guvernare.

Adevăratele intenţii ale fraţilor însă le ştiau doar ei. Deşi nu se simpatizau prea mult, cei trei purceluşi au făcut efortul de a se suporta reciproc pentru a obţine puterea la care tânjeau de atâta timp. Cu lozinci bine pregătite, au ieşit în mijlocul pădurii, hipnotizând vieţuitoarele cu promisiunile lor despre un trai frumos, libertate în alegeri şi o limbă comună pentru toate speciile. În timp ce frunzele se şuşoteau dacă aceste promisiuni sunt adevărate şi bârfeau “idealurile” la care cei trei revoluţionari pretindeau, aceştia se apropiau tot mai mult de scopul propus.

Evident că regele bătrân nu putea fi alungat până nu se vărsa şi sângele unor nevinovaţi, ceea ce s-a şi întâmplat. Purceluşii, când au ajuns la putere, şi-au împărţit frăţeşte atribuţiile, ca să nu fie cu supărare: celui mai mare mai mult, celorlalţi după importanţă. Totodată, cei trei şi-au continuat şi afacerile pe care le aveau anterior, completându-le cu altele noi: afaceri petroliere, afaceri cu ţigări, care sunt în creştere, mai ales că în pădure creşte iarbă multă, iar camioanele deghizate cu frunze pot trece neobservate de nimeni, etc.

În timp ce Naf-Naf îşi căuta aliaţi în pădurile din vecinătatea apropiată şi cea mai îndepărtată, ducând tratative şi asigurându-se ca fumatul să fie activitatea de bază cerută de vietăţile din împrejurimi, Nuf-Nuf şi Nif-Nif au probat pe rând scaunul regelui, într-un final, ambii rămânând cu buza umflată, când a venit Mieluţul. Nuf-Nuf, care a fost la început mâna dreaptă a fostului rege, s-a alăturat fraţilor în speranţa că aceştia îi vor oferi mai multă autoritate. Între timp, pentru a fi mai convingător, a încercat din răsputeri să propovăduiască nişte “principii şi valori”, pe care nici măcar el nu le-a putut defini până la capăt.

Nif-Nif este cel mai supărat dintre fraţi. A rămas fără afaceri, fără autoritate, fără nimic. Mai mult, după ce a fost prins că automobilul lui de marca “MELC” ar fi depăşit viteza, mezinul s-a supărat rău, învinuind “paznicii” pădurii că ar fi cumpăraţi şi răscumpăraţi de fratele mai mare. Totodată, Nif-Nif anunţă că a fost dintotdeauna la curent cu afacerile lui Naf-Naf şi ceea ce-l supără mai tare e faptul că acesta niciodată nu s-a împărţit cu el. În timp ce vietăţile pădurii au început să “caşte” ochii pe cine au ales şi ce şi-au dorit de fapt fraţii, interimatul, anticipatul şi autoproclamatul Nif-Nif caută prin scorburi şi vizuine ciolane pentru “paznicii” adevărului, plângându-se că nu este luat în seamă de nimeni.