Sărbătoarea festivă a lui Marian Lupu
N-au reuşit să se liniştească comuniştii AntiFa-scişti cu ocazia zilei de 9 mai, n-au reuşit să se prăfuiască panglicile vărgate legate de tobele de eşapament ale maşinilor de lux din Chişinău, că a şi început valul doi de sărbători legate de cel de-al doilea Război Mondial. Marian Lupu a emis o propunere oficială Parlamentului pentru “Sărbătorirea a 70 de ani de la eliberarea R.Moldova de sub ocupaţia fascistă”. Iniţiativa acestei sărbători i-a venit politicianului taman în zilele în care Moldova comemorează victimele deportărilor şi genocidului sovietic.
În proiectul de hotărâre (vezi doc), semnat de mai mulţi deputaţi scrie că “se consideră oportună sărbătorirea festivă a a celei de-a 70-a aniversări de la eliberarea R.Moldova”. Evenimentul care a avut loc cu 70 de ani în urmă, si care s-a consumat atunci totalmente, adică “eliberarea de fascism” a coincis cu alt eveniment care a început atunci şi nu s-a mai terminat nici până astăzi, adică, ocuparea Moldovei de către eliberatori.
Astfel, sărbătoarea propusă de Lupu ar trebui să marcheze 2 în 1: Pe de o parte “sărbătorirea festivă” a eliberării de fascism, terminat demult şi pentru totdeauna şi “sărbătorirea festivă a ocupaţiei sovietice” care durează chiar şi azi, la câteva zile distanţă de la semnarea Acordului de Asociere cu UE.
Potrivit Dex-ului, “Festiv” înseamnă “De sărbătoare, pentru sărbătoare; sărbătoresc; măreţ, somptuos, maiestuos”. Ce-o fi însemnând sintagma “sărbătoare festivă”? Probabil o sărbătoare dublă, sau la pătrat, sau o festivitate de sărbătoare, sau o somtuozitate maiestuoasă. Oricum, este clar că e vorba de un eveniment măreţ de festiv. Altfel nici nu putea fi. Căci la asemenea eveniment, cei 1800 de veterani rămaşi în viaţă, care oricum nu ajung acolo din motive de săntate şi de vârstă, sărbătoarea are altă alură. Or, dacă veteranii, invalizii, bătrânii şi obosiţii acelui război nu ajung, nu-i aşa că e de festivitate, de sărbătoare mare pe bani publici? Căci asta nu înseamnă că la “sărbătoarea festivă” nu va veni nimeni, ba da, va veni multă lume, mai ales lume politică, bine organizată ca să serbeze somptuos sfârşitul fascismului şi începutul ocupaţiei sovietice.
Planul sărbătorii încă se discută, dar probabil că o sărbătoare de acest fel nu poate avea loc fără un clasic-doi ai muzicii sovietice de buzunar (plin) cum ar fi Iosif Kobzon sau Filip Kirkorov. Vor cânta şi coruri de maeştri locali conduse de Boris Covali. Grupul Antifa în frunte cu Mark Tkaciuk nu va cânta, ci va prezenta o înscenare teatralizată despre sindromul eliberatorului veşnic neplecat.
La sfârşit se va desfăşura o masă lungă (ca metraj dar şi ca ore de petrecere) pe care vor fi servite bucatele atât de îndrăgite de ocupanţii antifascişti: sarmale în foi de varză nouă, plăcinte cu poale-n brâu cu brânză de vaci proaspete, şaşlîc de miel de anul acesta, toate stropite cu vin şi coniac de prin părţile locului. Şi cum o “sărbătoare festivă” nu se termină fără un tort, se va aduce un tort cu 70 de nivele – numărul de ani de ocupaţie post-fascistă-mereu-sovietică, iar în vârful tortului va sta un tanc din cremă verde ca cele din Armata a 14-a de ocupaţie.
Unul dintre punctele documentului elaborat de Marian Lupu spune: “Se recomandă mijloacelor de informare în masă să desfăşoare o campanie largă de promovare a evenimentului”. Redacţia “Circ în Tramvai” a făcut ce a putut în acest sens.
Marian Şura-Mura
