Principală  —  Pamflet   —   „Salto mortale” cu ministrul Justiţiei

„Salto mortale” cu ministrul Justiţiei

Zilele trecute s-au împlinit 25 de ani de la fondarea Procuraturii Generale a Republicii Moldova. Ministrul Justiţiei, Vladimir Cebotari, a participat şi el la eveniment şi a ţinut o cuvântare. Declaraţiile ministrului Cebotari au încântat procurorii, dar şi pe membrii coaliţiei aflate la guvernare. Totuşi, o parte dintre procurori s-au arătat nedumeriţi şi spun că nu au înţeles exact ce a avut în vedere şeful justiţiei moldoveneşti.

„Trăgând o linie şi concluzionând ce am reuşit să obţinem, opiniile vor fi controversate. Cel mai probabil, ele se vor împărţi în alb şi negru. Însă, este incontestabil faptul că din 2016, odată cu aprobarea noii legi cu privire la Procuratură, a modificărilor la Codul de Procedură Penală, a legii cu privire la Procuraturile specializate, dar şi a altor legi conexe, s-a făcut UN SALT CALITATIV  pentru a fortifica supremaţia legii”, a afirmat la eveniment ministrul Justiţie fiind citat de propriul purtător de cuvânt.

O parte dintre procurori au fost chiar revoltaţi de această declaraţie. În primul rând, după aprobarea noii legi a Procuraturii, în 2016, viaţa lor nu a suportat mare salt. În toţi aceşti ani, până la 2016, o mulţime de procurori importanţi şi-au săltat palate, apartamente, vacanţe, autovehicule scumpe. Culmea, cu salarii mici. Acum, noua lege ce le oferă procurorilor? Câţiva lei în plus la salariu, dar ce să faci cu ei? Şi palate e tot mai greu să construieşti, terenurile în Chişinău s-au scumpit şi sunt controlate politic. Acesta e saltul de care vorbeşte ministrul?

Procurorii au telefonat la ZdG şi au cerut să explice experţii Circ în Tramvai cum să fie percepută, de jure, expresia ”un salt calitativ pentru fortificarea şi supremaţia legii”.  Experţii au analizat situaţia din diferite unghiuri de vedere, solicitând, la rândul lor, experţi în salturi, în sport, în căderi bruşte, în rău de înălţime.

Experţii în sărituri la înălţime s-au arătat jenaţi de întrebare. ”Procurorii ce au cu salturile calitative? La salturile calitative sunt antrenaţi muşchii coapselor, ai metatarsienelor, dar la ei taman partea moale, ei au palate şi stau blânzi în fotolii. Dacă li se întâmplă vreun salt, atunci nu e tare calitativ, aşa o mişcare iepurească sau de fiinţă acvatică de culoare verde. Mai bine nu implicaţi procurorii în sărituri”, s-a burzuluit la noi antrenorul de sărituri, Marian Săritorulanevoie.

Experţii lingvişti s-au supărat şi mai tare. Ce au procurorii cu saltul lingvistic?

Potrivit DEX, SALT e o ”mişcare bruscă prin care corpul se desprinde de la pământ; mişcare de deplasare bruscă în zbor; trecere bruscă de la o situaţie ori stare la alta”. Lingviştii susţin că nici măcar cea de-a treia explicaţie nu li se potriveşte procurorilor, deoarece lor nu li s-a întâmplat nimic brusc, totul e calm, cum a şi fost. Singurul salt emoţional procurorii l-au trăit de Crăciun, în anul cu Pădurea Domnească, apoi apele s-au calmat şi salturile nu s-au mai produs.

Unii s-au apucat de cercetări lingvistice, făcând paralele care arată nonsensul saltului invocat de Cebotari: ”Iepuraşul se răpede naintînd din salt în salt”, spune Vasile Alecsandri. Putem spune „Procurorul se răpede naintând din salt în salt”? NU.  Citatul din Sadoveanu tot nu a fost de ajutor: ”Flăcăul, Iordăchel a Roşului, încordat, cu muşchi ca de criţă, cu ochii pe salturile clocotitoare ale Negrei, purta cîrma”. Au procurorii muschi de criţă? Poate de criză? Totuşi, unii experţi în drept au zis că se potriveşte un citat din Georghiu-Dej: ” Eminescu a făcut un salt în viitorime”, care, parafrazat, ar răsuna încurajator: ”Procurorii din Moldova au făcut un salt în trecut”.

Experţii în căderi bruşte au remarcat doar că ministrul Cebotari a sărit calul cu asemenea declaraţii, şi acesta ar fi un simptom de salto mortale profesional. Circ în Tramvai va monitoriza cazul.

Marian Şura-Mura

! Acest text este un pamflet şi trebuie citit ca atare

Pam­fle­tul este o scri­e­re jur­na­lis­ti­că, care vizea­ză sen­zațio­na­lul prin exploa­ta­rea rea­li­tă­ții ime­di­a­te. El își pro­pu­ne să infor­meze, să for­meze dar și să amu­ze publi­cul, capa­bil „să gus­te” din tră­să­tu­ri­le meni­te să-l defi­neas­că drept spe­cie lite­ra­ră: sati­ra, paro­dia, iro­nia și umo­rul.