"Revoluţia de cafenea" a început

Luni, la Chişinău, a început “Revoluţia de cafenea” anunţată de comunişti încă de la începutul verii. Pentru aceasta au instruit şi sute de activişti cum să mobilizeze masele şi să organizeze revoluţii. Poze de la pregătirile lor într-o pădure din sudul republicii au apărut şi pe internet.

„Întregul nostru potenţial protestatar, toată experienţa noastră cea mai preţioasă a luptei de stradă trebuie îndreptată spre forţarea Parlamentului să demită Guvernul”, le ceruse Voronin activiştilor de partid la începutul verii.

Cu toate acestea, revoluţia comuniştilor e cam neinspirată, iar revoluţionarii şi-au rătăcit entuziasmul prin cafenele după ce liderul acestora a încurcat “catifeaua” cu “cafeneaua”. Se pare că şi tatăl PCRM-iştilor a fost ocupat cu pregătirile cafenelelor şi nu a mai reuşit să ajungă la Procuratură, acolo unde a şi început marea revoluţie a celor câteva zeci de “revoluţionari”.

După ce a cerut Procuraturii pedepsirea penală a celor vinovaţi de înstrăinarea proprietăţii de stat, “populaţia” (precum s-au autodenumit într-o ştire de pe O My Goog MăDă) mai că alerga spre sediul partidului, unde, probabil, se află şi una dintre cafenelele de catifea.

Revoluţia care a durat câteva minute a fost condusă de personalităţi importante ca Mark Tkaciuk, Grigore Petrenco, Artur Reşetnicov şi Eduard Muşuc. Înarmaţi cu drapele roşii cu steluţe pe ele, dar şi cu drapele roşii-albastre, aceştia exclamau mesaje în rusă, iar pe alocuri mai scăpau şi câte o “libertaţe”.

A doua zi…

A doua zi, revoluţionarii, într-un număr şi mai mic, au mai vizitat o cafenea din preajma televiziunii publice. Cu această ocazie, au trecut şi pe la “Moldova 1”, ca să le reproşeze realizatorilor de acolo că nu-i mai bagă-n seamă şi că manipulează opinia publică în favoarea actualei guvernări, lăsând baltă suferinţele opoziţiei. De data asta, liderii enumeraţi mai sus n-au mai însoţit revoluţionarii. Din această cauză, la sfârşitul celei de-a doua zile a revoluţiei, toţi protestatarii au încăput într-un troleibuz, rămânând şi locuri libere pentru câţiva nerevoluţionari, rătăciţi la acea oră pe la Telecentru.

A treia zi…

Nu este clar ce se întâmplă: ori cei de la guvernare nu se mai împart cu roşiorii, ori cei din urmă vor mai mult. După cum scria cineva, pe un site, nu ne rămâne decât să ne înarmăm cu obiective de filmat şi să mergem la cafenelele preferate ale comuniştilor, să vedem în ce constă o revoluţie roşie de cafenea. Într-o bodegă de la un colţ de stradă, am încercat să înţelegem şi noi ce o fi însemnând revoluţia de cafenea. Vă spunem aici ce am observat: vorbăraie, în voce tare, în limba rusă, multă tărie, câte o cafea, din când în când, şi câte o ceartă dintre reprezentanţii diferitor generaţii: revoluţionarii tineri spun că pentru reuşita unei revoluţii e nevoie de cât mai mult energizant, iar cei mai în vârstă, fără a recunoaşte că nu înţeleg sensul cuvântului energizant, le reproşează tinerilor că ei nu ar avea dreptate, spunând că pentru o revoluţie ca lumea nu-i nevoie de nimic altceva decât de vodkă pură.

Artiom STRUŢU