Renato, doctor în şaşlâcărie
Zilele trecute Renato Usatâi a organizat mai multe proteste pentru susţinătorii săi. Protestele s-au făcut cu muzică, frigărui şi veselie.
Ce fel de proteste cu frigărui? S-au făcut proteste cu porci în PMAN, dar bieţii fermieri i-au adus nu pentru frigare, ci pentru ca să îşi verse amarul de atâta chin şi bălegar. E adevărat că atunci unii dintre poliţiştii chemaţi să asigure ordinea publică în PMAN au înşfăcat câţiva godaci rătăciţi prin tufişurile de la uşa Guvernului şi i-au pârpâlit, servindu-i cu bere proaspătă, dar totuşi nu în public, ci aşa, mai pe furiş.
Au mai fost şi la Bruxelles proteste cu animale, dar toate au scăpat vii şi nevătămate, iar fermierii s-au retras fără fum şi foc.
Renato Usatâi a făcut un protest cu frigărui în pragul reşedinţei preşedintelui R.Moldova, nu de flori de cuc. Şi nici pentru a ofensa sentimentele religioase ale celor 90% de credincioşi declaraţi oficial în R.Moldova, care acum ţin postul Crăciunului. Niciun credincios nu s-a supărat pe Renato că a făcut chiolhan cu cărnuri în postul Crăciunului, căci lui i se iartă toate: atât din motivul că nu are habar de ce înseamnă sentimente religioase, cât şi pentru că omului flâmând nu-i poţi lua bucata din gură.
Totuşi, actualul primar de Bălţi nu a mers de flori de cuc să facă un protest cu frigărui la Preşedinţie. Renato face o cercetare ştiinţifică. El scrie un studiu despre redefinirea protestelor în Moldova. În ultimii ani, protestele devin tot mai diferite de forma iniţială, clasică, a adunărilor populare care au scopul de a-şi exprima revolta liberă, şi nemulţumirea interioară faţă de autorităţi. Protestele devin, din ce în ce mai des, nişte acţiuni plătite de către lideri politici. Dar plăţile nu se fac deschis, căci politicienilor le este incomod să spună că popularitatea lor este cumpărată, ei mimează că popularitatea este naturală. Astfel, în ultimii ani se testează tot mai mult diferite forme de proteste plătite, care sunt mimate ca naturale. Iniţial, oamenilor li se dădea autobuz la scară şi o sticlă de apă, plus oportunitatea de a vedea capitala. Apoi, oamenii au început a cere măcar o cinzeacă, o sută de grame de tărie, să aibă puteri să strige Jos pentru cine trebuie. Li s-a dat vodcă, dar efectul a fost pe jumătate cel dorit. Unii, având în cap şi vodca din seara precedentă, după ce serveau porţia de alcool de la protest, se răzmuiau şi nu mai puteau striga nimic, singurul lucru care-l reuşeau era să povestească presei cu cât se cumpără protestatarul în Moldova. S-a adăugat la ofertă o trusă de imagine, care constă din tricou, chipiu, maiou, pungă şi drapel. A funcţionat un pic, dar oamenii au vrut mai mult. S-a adăugat ceva mâncare. Apoi – loc de cazare în cort. Protestatarii, oricum, parcă vin cu mai multă tragere de inimă la proteste decât să meargă cu ziua la prăşit, dar… e puţin deja să primeşti la proteste doar mâncare, alcool şi haine. Mai trebuie ceva. Renato face cercetarea mai departe, a încercat să ofere loc de protest mai bogat şi mâncare mai diversificată. Săptămâna aceasta protestatarilor li s-au oferit frigărui la reşedinţa prezidenţială. Probabil urmează un bal de iarnă la Palatul Republicii şi vreun protest cu brad şi dans popular la Palatul Naţional. În plan este ca protestatarilor să li se ofere şi arme, mai aproape de alegeri. Toate aceastea, pentru ca studiul să fie complet şi partidele noi şi vechi să preia cunoştinţe şi să organizeze proteste cât mai bogate, cât mai interesante pentru protestatarii de vânzare. Autorul studiului la tema proteste de vânzare va primi gradul de doctor habilitat în şaşlâcărie protestatară.
Marian Şura-Mura
