Proiectul de reformare a pensiilor a fost lansat. Vârsta de pensionare a fost majorată şi oamenii în vârstă din Moldova au rămas şocaţi. Deşi erau la limita puterilor, vârstnicii au aflat că trebuie să lucreze încă mulţi ani înainte, ca să ajungă la pensia binemeritată.

De fapt, proiectul a fost elaborat cu multă osteneală în interesul cetăţenilor, iar cetăţenii, ca de fiecare dată, se arată nemulţumiţi, înainte să înţeleagă esenţa, mai mult chiar, se arată nemulţumiţi, chiar dacă vor culege nişte roade poate cândva.

Deci, partidul de guvernământ şi de democrat ce este, nu în zadar l-a scos pe Marian Lupu la pensie nemeritată, direct din cursa electorală. Credeţi că Marian Ilici ar fi vrut să iasă din cursa confortabilă a autobuzului „Aud, Ascult, Rezolv” şi să intre în rândul pensionaţilor politici, dacă nu îi era convenabil? Bine, ieşirea din cursă nu a fost chiar la iniţiativa sa, a fost, sărmanul, ajutat, cum e şi normal, de coordonator. Să ajuţi un pensionar e nobil, aşa că pensionarul politic Marian Lupu a fost ajutat să iasă din cursa electorală prezidenţială, dar şi din cariera politică, un pensionar pe toate fronturile, practic e cel mai complex pensionar pe care l-a avut vreodată politica moldovenească. Pe lângă toate, pensionarul politic Marian Lupu nu arată rău, e înalt, bine făcut, multor femei le este pe plac, mai ales pentru că nu are unghiile rupte de curăţat ciocălăi, nu are palmele crăpate de curăţat bălegar, nu are dinţii rupţi de stricat nuci, nu are genunchii îngroşaţi de săruri, nu are tălpile plesnite de frig şi de glod. E un pensionar tânăr şi frumos, care va trăi încă mulţi ani, vorbind pe la adunări de vârstnici, că vorbeşte cu neologisme şi asta le place mai ales pensionarilor de la ţară.

Pensionarul politico-prezidenţial de aceea a şi fost pensionat de tânăr, să fie purtat cu un alt autobuz, de data asta cu inscripţia „N-aud, n-ascult, sunt pensionar”, prin toată Moldova. Mesajul lui va fi simplu: „Moldova are un nou preşedinte, socialistul Igor Dodon. El a mărit vârsta de pensionare. Vârsta e mare şi pensia e departe. E bine ca oamenii să aibă o alegere: vei vota la următoarele alegeri cu Partidul Democrat – vei obţine aşa un statut de pensionar tânăr şi fără riduri. Dacă vei vota Dodon, Sandu, Năstase, Renato, Laguta – vei rămâne fără pensie, s-ar putea pentru totdeauna.

Oamenii cică s-au împărţit în două tabere. Unii sunt gata să voteze de azi pentru Marian Lupu, doar să devină pensionari cu călcâiele netede şi cu unghiile strălucitoare, vopsite cu ojă incoloră. Alţii, însă, mai că ar accepta reforma: da, pensia e departe, dar e şi mică, de ce să te chinui în sărăcie mulţi ani? Nu mai bine să ai un chin scurt, nu unul lung? Că în societate pensionarii nu sunt tare respectaţi, nici măcar pensionarul politic Marian Lupu nu are mare respect: l-au huiduit oamenii prin sate, de răsunau văile şi dealurile, dar el totuna a rezsitat, iată, până la pensie. Mergi la spital şi spui că eşti pensionar – înseamnă că îţi aplici singur ştampila de om pierdut, mergi la magazin şi spui că eşti pensionar – toţi se uită supăraţi că ai să cumperi puţin şi ieftin. Urci în autobuz – toţi te întreabă de ce nu stai, pensionarule, acasă, de ce încurci la oameni. Mai bine mai puţin sau poate chiar deloc! Şi tu te descurci mai uşor, şi statul nu se cheltuieşte deloc cu tine…

Marian Şura-Mura

! Acest text este un pamflet şi trebuie citit ca atare

Pam­fle­tul este o scri­e­re jur­na­lis­ti­că, care vizea­ză sen­zațio­na­lul prin exploa­ta­rea rea­li­tă­ții ime­di­a­te. El își pro­pu­ne să infor­meze, să for­meze dar și să amu­ze publi­cul, capa­bil „să gus­te” din tră­să­tu­ri­le meni­te să-l defi­neas­că drept spe­cie lite­ra­ră: sati­ra, paro­dia, iro­nia și umo­rul.