Principală  —  Pamflet   —   Potcoava de (bal)aur şi trompetistul

Potcoava de (bal)aur şi trompetistul

Televiziunea independentă de PeDe, ”Noroc TeVe”, a făcut zilele trecute un concert de zile mari. Adică, totul a pornit de la tradiţionala serată muzicală ”Potcoava de Aur”. Lucruile se derulau în baza scenariului pregătit, caii succesului păreau potcoviţi şi gata de o evoluare fulminantă, orchestra repetase până la dureri în buricele degetelor, scena a fost spălată şi amenajată.

Parcă totul era gata de marea sărbătoare şi când colo hop! – coordonatorul tuturor concertelor politico-muzicale nu vizase lista de interpreţi! Da, Noroc TeVe e o televiziune independentă de PeDe, dar nu înseamnă că este şi ne-coordonată. Concertele trebuie bine coordonate în ziua de azi, căci unii artişti îşi pierd controlul, mai ales cel vestimentar. Iată, recent, Paşa Parfeni a ieşit pe scenă într-un maiou pe care scrie #NUPLAHA. Oare se poate să fii artist şi să te îmbraci aşa? Oare se poate să ieşi în faţa publicului şi să ai scris pe haine cuvântul ”Nu”? Ce simt spectatorii şi melomanii când văd o negaţie pe haina cântăreţului, care cântă despre afirmaţii?

Astfel, Paşa Parfeni a fost eliminat din lista cântăreţilor la ”Potcoava de Aur”, pentru că nu stie a se îmbrăca, pune pe el negaţii şi aduce atmosferă negativă în sală. Văzând care sunt principiile şi valorile coordonatorului, organizatorii concertului au reacţionat pe loc şi cu drag, cu respect şi cu mândrie: dacă negaţiile nu fac bine şi nu sunt admise în scenă, atunci să vină un artist care e îmbrăcat în afirmaţii, în ”Da!”. Da, există aşa un artist. Da, e Cătălin Josan, e bun, e laureatul galei din 2015. Da, Cătălin Josan ţine sala în picioare!

Repetiţiile erau în toi, programul se derula frumos. Coordonatorul a privit repetiţia generală şi a ameţit! Acesta e cântec? ”De-aş avea” se numeşte! ”De-aş avea şi eu o floare!”, cântă. Chiar aşa? În Republica Moldova pro-europeană condusă de democraţi să iasă un artist şi să cânte în faţa poporului ”De-aş avea!”? Adică, să dea de înţeles că nu are, nici măcar o floare? Şi oamenii când aud cântecul acesta să se gândească pe loc la ”de-aş avea un miliard”? Şi să se înceapă frământarea în sală, în faţa televizoarelor? Care este efectul unui asemenea cântec? Eminescu. Ei şi ce dacă a scris Eminescu versurile. Poate atunci, pe vremea ceea, nu avea el nicio floare, dar acum pe Bănulescu-Bodoni se vând şi trandafiri, şi lalele anul împrejur! Cum poţi să sugerezi că poporul guvernat de Pavel Filip nu are nici de-o floare?

Membrii consiliului concursului şi ai norocului s-au pus pe căutat artişti pe ultima sută de metri, să repare concertul, căci artiştii în ziua de azi te dau de gol, ori cu îmbrăcămintea, ori cu mesajul, ori cu ambele. Căutând ei aşa, au tot găsit potcoave de cai morţi, dar nu arătau bine pe scenă şi nici nu erau sonore.

La un moment dat, cineva a strigat că a găsit ceva bun. Striga, de parcă găsise nu o potcoavă de aur, ci un cal întreg. Sau o herghelie de diamante. În scenă a fost adus un trompetist. Cam josuţ de statură, nu prea bine sufla în instrument, dar avea ceva în plus. Pentru că în jurul lui, non-stop, se zvârcolea o ministră şi îi sufla în borş. Da, a adus în scenă un lighean mare cu borş cultural, şi sufla-sufla, făcea valuri frumoase în lighean. Acesta a şi fost selectat duetul anului. Ce poate fi mai optimist pe scenă decât un trompetist? Un trompetist micuţ, un lighean mare, şi o suflătoare în borş. Ambii, legaţi cu un frumos brâu moldovenesc. Trompetistul cânta, iar suflătoarea sufla, şi publicul primea ba o fasolă, ba un pătrunjel, ba o felie de morcov. La final, sala a ieşit sătulă. Şi de borş, şi de cultură.

Marian Şura-Mura

! Acest text este un pamflet şi trebuie citit ca atare

Pam­fle­tul este o scri­e­re jur­na­lis­ti­că, care vizea­ză sen­zațio­na­lul prin exploa­ta­rea rea­li­tă­ții ime­di­a­te. El își pro­pu­ne să infor­meze, să for­meze dar și să amu­ze publi­cul, capa­bil „să gus­te” din tră­să­tu­ri­le meni­te să-l defi­neas­că drept spe­cie lite­ra­ră: sati­ra, paro­dia, iro­nia și umo­rul.