Principală  —  Pamflet   —   Plahotniuc (a)sudat de popor

Plahotniuc (a)sudat de popor

444-plahVine iarna electorală. Poporul îngheţat de aşteptarea unei vieţi mai bune se grăbeşte să termine săpatul şi aratul de toamnă şi să se retragă la gura sobei. Iarna electorală va fi grea nu doar pentru că vine după o toamnă de Vilnius, ci pentru că betonul coaliţiei e plesnit de-a binelea şi din crăpăturile negre intră duhuri otrăvite şi frig siberian.

Omul simplu, de la ţară, adică poporul, şi-a mustuit cuminte poama, a mai pus nişte curechi la murat şi a strâns nişte biomasă sub formă de tizic, ca să se încălzească la iarnă. Acum Rogozin gazul i-l poate lua, dar tizicul – niciodată, numai de-o avea văcuţa ce să mănânce şi să mai producă plăcinţele de bălegar de pus pe foc.

Aşa, necăjit de frig şi incertitudini, poporul, adică oamenii simpli, devin filozofi şi caută să dezlege nodul din papură. De ce trăieşte moldoveanul greu? Pentru că nimeni nu vine măcar să-l vadă, să facă legi pentru dânsul, să-i mărească pensia sau salariul, să-l mai scutească de impozitele excesive. Toţi se gândesc doar la dânşii acolo, în Parlament, îşi majorează doar lor salariile şi îşi micşorează doar lor impozitele.

Ia să vină măcar un politician, să se lepede de fotoliul moale din Parlament şi să se alipească la omul de rând, să stea aproape de popor. Dar cine ar renunţa la bine, ca să vină la rău? Când toată lumea credea că nimeni nu va face acest pas, s-a găsit un nimeni care l-a făcut. Adică marele Vlad Plahotniuc.

Poporul… privea trăsnit printre crăpăturile negre de beton vestea minunată despre politicianul care vrea să vină mai aproape de popor. Ameţit de tulburel şi de fumul de tizic, poporul a început brusc să vadă visuri roz şi să aibă fantezii calde. Poporul rebegit de frig s-a văzut pe dată în îmbrăţişarea fierbinte a unui politician care se lasă de toate şi vine în căsuţa ţărănească, cu pereţii crăpaţi şi afumaţi de tizicul jilav şi mirosind a bălegar de vacă obosită. Povestea spusă de Vlad Plahotniuc de la tribuna Parlamentului a avut efect de drog. Poporul, într-o ameţeală dulce, s-a văzut imediat lipit de obrazul moale şi parfumat al parlamentarului de ieri şi toate grijile zilei de mâine s-au topit ca ceaţa în razele soarelui.

Aşa, pirotind de fericire, poporul n-a observat că Vlad Plahotniuc s-a dus la Bruxelles, imediat după această declaraţie. Poporul a aţipit oleacă, iar când l-a apucat foamea, s-a trezit. S-a gândit la blocul roz din centrul Chişinăului, unde stă politicianul lipit de popor, la hotelul Nobil, unde acesta se relaxează cu oaspeţi de lux, la bogatele sale restaurante, la bănci, firme de construcţii, de petrol şi de toate. Fie de foame, fie de proastă educaţie, poporul şi-a dat seama că nu mai vrea să stea în coliba din beton crăpat, ci vrea să se mute fie în clădirea roz de pe strada Bulgară, fie în hotelul Nobil de pe strada Eminescu. Or, la urma urmei, după guvernarea fostului său partener, Vladimir Voronin, în Moldova n-a rămas chiar atât de mult popor, încape, la o adică, într-o sală de cazinou. Ar încăpea şi în Parlament, dar acolo, deocamdată, s-a eliberat doar un singur loc.

În fine, cât Vladimir Plahotniuc era la Bruxelles, poporul a început a se muta, care la hotel Nobil, care la blocul roz de pe strada Bulgară din Chişinău. A fost un dezastru. Oamenii din popor au umplut covoarele moi cu zer de oaie şi resturi de tizic proaspăt, s-au culcat în dormitoarele de mătase cu unghiile necurăţate şi picioarele neepilate, s-au băgat în jacuzzi încălţaţi în târlicii de la ţară, au intrat cu turma de capre la micul dejun şi le-au dat să pască ikebanele de fructe exotice, apoi au năpădit pe nemâncate la barul cu whisky de cel scump.

Întors acasă, omul poporului, Vlad Plahotniuc, a transpirat văzând acest tablou şocant. Poporul, beat de atâta schimbare, râgâia pe covorul nou, împuţit cu tizic. Vladimir Voronin i-a râs în faţă poporului, apoi i-a sugerat lui Vlad Plahotniuc: poporul ţi-a ocupat locul. E mâna Moscovei. Sau piciorul.