Principală  —  Pamflet   —   Piaţa medaliilor - un nou…

Piaţa medaliilor – un nou record în R. Moldova

Moldovenii au ştiut, în viaţa lor, tradiţional, de o singură piaţă – cea agricolă. Au mai existat, dar, ce-i drept, pe când eram o ţară cu Ţara, şi pieţe de vite (cai, boi, oi etc.).

Ani mai încoace, a apărut «talciocul», iar după 1990 – tot felul de pieţe şi pieţe: de îmbrăcăminte, de materiale de construcţii, de mobilă, de maşini, de vechituri, piaţa farmaceutică, piaţa hotelieră, piaţa de vinuri şi divinuri, piaţa locurilor de muncă şi, nou de tot – piaţa medaliilor.

Cică, în prezent, este cea mai căutată piaţă, dar nu oricine poate avea acces la ea. Unii zic că pentru a deveni muşteriul ei trebuie să ai relaţii în partidele care controlează actul de guvernare, că ei sunt cei cu lista. Alţii spun că nu e numaidecât să te legi cu partidele şi că e suficiant să-ţi faci o relaţie cu cineva dintre consilierii preşedintelui sau din «aparat», numai că «relaţia», bineînţeles, costă. În dependenţă de ce vrei: pentru ordine e un preţ, pentru medalii – alt preţ. Ca peste tot la piaţă. Că mare control nu e. Preşedintele, de obicei, habar nu are despre mulţi dintre cei decoraţi. Lui i se face o listă, i se pregătesc decoraţiile şi i se organizează protocolul legat de decorare, la care el, solemn şi zâmbitor, îi fericeşte pe decoraţi cu ceea ce au pus «alţii» în listă. Piaţa medaliilor în R. Moldova a evoluat în dependenţă de cine a fost cu semnătura, adică, în dependenţă de cel care e   preşedinte. Pe vremea lui Snegur nu prea a fost piaţă, pe timpul lui Lucinschi a fost ceva mai bine (mă refer la «dezvoltarea pieţei»), în anii lui Voronin lucrurile au fost mai puţin transparente şi nu prea s-a ştiut ce face şi cum face. Cel mai puţin preocupat de medalii a fost cică (pe durata interimatului) M. Lupu, în schimb, presa îl clasase în top, în 2010, ca pe cel mai animat de dezvoltarea acestei pieţe, pe preşedintele ad-interim, M. Ghimpu, care se angajase să facă dreptate la decoraţii celor marginalizaţi de fostele puteri. Unele medii făcuseră chiar şi un clasament în care Ghimpu era pe primul loc, cu 82 de decoraţii într-o singură zi». Ei, uite, că nu a trecut prea mult din august 2010 şi R. Moldova înregistrează un caz-record, dublu faţă de ceea ce făcuse Ghimpu: 166 de distincţii dintr-o singură semnătură, de la Ordinul Republicii şi până la «Titlul Onorific» de «Meşter-faur». Asta mai zic şi eu, piaţă. Dacă este să se simtă că este şi dacă se dă – să se dea cu sacul. Măcar la datul medaliilor să fim şi noi în topuri, că, în rest, ne mănâncă sărăcia.

Senea ARGATU