PCRM: „Moldova e a copiilor noştri şi nepoţii nepoţilor noştri”
«Caraul !!!… Gata. Ne-a ajuns şi pe noi secera la os. Mai rămâne să se arunce şi cu ciocanul în noi şi-i capeţ …» Aşa sau aproape aşa s-au plâns comuniştii la mitingurile lor de duminică – galbene ca toamna şi triste ca iarna.
Activiştii comunişti – rumeori, bine h(răniţi), bine bine împachetaţi, bine dresaţi, graşi, stilaţi, pudraţi, parfumaţi, cu dolari şi euro la buzunare şi mitingarii – trişti, sărmani, cu buzunarele goi, mai mult flămânzi, decât sătui, mai mult dezbrăcaţi decât îmbrăcaţi, oblojiţi în ce le-a mai rămas prin garderobă din puţinul modei anilor ’80 sau din agonisirile mai recente de pe la pieţele second hand şi strigând, în cor, dirijaţi de la microfoane: «Jos X», «Jos Y», «Jos Z»…
«Oameni buni, – se văicăra de la tribună, în plin centrul Chişinăului, secretarul general al partidului, Iuri Morcov, – e prăpăd. Nu zic, am furat şi noi. Dar eram motivaţi. Suntem comunişti. Am câştigat prima dată alegerile în ’94, după asta le-am câştigat în 2001, am câştigat şi în 2005, ne gândeam că-i pentru totdeauna şi fiindcă eram cu mâinile pe miere, ne-am lins şi noi degetele, da poate şi coatele, da poate şi mai mult… Am lins cât am putut linge şi ce nu am putut linge am pus de-o parte, să fie, pentru copii, nepoţi, pentru copiii şi nepoţii nepoţilor noştri. Că, parcă, aşa ne-a învăţat Ştefan cel Mare, că Moldova nu e a bătrânilor, ci a copiilor copiilor noştri şi a nepoţilor nepoţilor, nepoţilor noştri. Şi a mers bine, până a venit Alianţa. Eu, personal, împreună cu frate-miu suntem fermieri, avem pămânuri, pe unde le-am cumpărat, pe unde le-am rupt de la nişte ţărani (că cine ţine la noi cu ţăranul?). Am pus vii, am plantat livezi de nuci din contul granturilor care veniseră de la americani pentru dezvoltarea satului – că nu eram proşti să le dăm nenorociţilor iştea de ţărani ca să se facă ei fermieri. Am luat noi, între «ai noştri». Vă spun cinstit, nu ascund nimic, că sunteţi simpatizanţii noştri şi dumneavoastră pot să vă spun ceea ce nu voi spune la alţii în vecii vecilor. Şi iaca aşa, a ajuns şi s-a făcut moşier, cu livezi moderne şi vii trase la aţă, Vladimir Nicolaevici (Voronin) şi Oleg Vladimirovici (Voronin) şi Zinaida Petrovna Greceanâi) şi Vasile Pavlovici (Tarlev) şi alţii ca noi. Vreau să vă spun că Vladimir Nicolaevici ţine foarte mult la partid şi la cei care dau din coadă în partid şi nu a refuzat nimănui, dacă a meritat. Şi nu numai la pământ. Şi cu carnea tot aşa a fost, şi cu peştele, cu grâul, gazul, ţigările, narcoticele, cu pieţele, cu băncile…
Pe toate le-am făcut la fel: cu gând la copiii noştri şi nepoţii nepoţilor noştri. Oleg Vladimirovici aşa s-a făcut multimilionar, şi Catiuşa (nepoţica lui Vladimnir Nicolaevici) la fel, şi…, de fapt, nu pentru asta ne-am adunat noi la mitingul nostru de azi. Noi trebuie să dăm jos Alianţa. Suntem cel mai bogat partid din Moldova. Din cei aproape 150 de milionari câţi există la noi, aproape 100 sunt de-ai noştri. Numai că vedeţi, care-i problema: noi furam, pentru că eram comunişti, pentru că tot ce s-a făcut în Moldova s-a făcut pe timpul comunismului şi cine altcineva să fure dacă nu comuniştii. Numai că aiştea fură şi ei. Chiar dacă nu-s comunişti. Poate nu toţi, dar, oricum fură. Iar asta contravine ideologiei partidului nostru, crezului nostru de slujire clasei muncitoare şi moralei noastre comuniste. Nu. Aşa nu merge. Jos Alianţa!», – a apăsat Marcov pe trăgaciul microfnului şi cele câteva rânduri de pensionari îngheţaţi au început şi ei a fremăta: «Jos Alianţa», «Jos Alianţul»… «Noi şi ei nu putem trăi în aceeaşi ţară», – a continuat Morcov, şoptindu-i cuiva, la ureche, să dea, în mulţime, semnal sloganului «Valiza». Imediat s-a şi făcut auzit, de jos, «Jos Alianţa, valizele şi peste Prut». Morcov a preluat sloganul, dupe care a dat din deget şi a tras linia: «Bravo, până şi Dumneavoastră aţi înţeles că Alianţa stă cu ochii peste Prut, se uită la România şi văd Europa şi America. Ei nu-s cu noi. Jos cu ei». Şi lumea, ghemuită de frig unii în alţii, au reluat iar sloganul: «Jos Alianţa», «Jos Alianţa». Strecuraţi printre manifestanţi, activiştii partidului, îi trăgeau de poale şi îi încurajau în rusă: «e bine, aşa, e foarte bine, strigaţi doar româneşte, numai româneşte. Nu vorbiţi ruseşte, nu comunicaţi cu presa, strigaţi doar «Jos Alianţa» şi îi de ajuns». A fost o premieră la Chişinău, când simpatizanţii «Secerei şi Ciocanului» nu au scandat nimic în limba rusă, deşi româneşte nu puteau spune nici măcar dacă au mamă şi tată ori dacă sunt orfani. Exact ca şi «legionarii» din 7 aprilie, 2009, care au dat foc şi au devastat Parlamentul şi Preşedinţia, cu mutrele haşurate în roşu-galben şi albastru, înfăşaţi în tricoloruri şi ţipând, într-o română stâlcită, doar «România Mare» şi «Unire». De ce? Ca să creadă moş Ion şi lelea Ioana, ca şi atunci, pe 7 aprilie, că stau de vreo 10 ani în frig şi foame nu din cauza comuniştilor, ci din cauza că vorbesc româneşte…Vorba veche: cai verzi pe pereţi.
Oleg STROPU
