Principală  —  Pamflet   —   Noua viaţă a lui Vitalie…

Noua viaţă a lui Vitalie Pârlog

Vitalie Pârlog, fost ministru al Justiţiei în perioada guvernării comuniste, a fost selectat pentru funcţia de procuror general al R. Moldova. De atunci, viaţa acestuia s-a schimbat radical.

De o săptămână, telefonul lui Pârlog sună neîntrerupt. Primul l-a sunat fostul său şef, Voronin, care uitase de el, de pe când comuniştii erau debarcaţi. Pârlog mai că-i uitase numărul de telefon şi mai că nu-i recunoscu vocea. Voronin a fost scurt şi la obiect. “Băiete, ştii ce ai de făcut? Ştii că eu te-am adus în politică? Ştii vorba? Eu te-am făcut, eu te omor. Aşa că, fii atent”. Pârlog şi-a amintit de perioada în care era ministru. Off, ce vremuri! Voronin mai că nu l-a lăsat nici să-i zică la revedere. I-a închis subit telefonul.

Peste câteva minute, Pârlog este telefonat de la un număr privat. Se gândi că, probabil, e vreo gagică şi răspunse entuziasmat. De partea cealaltă, însă, era o voce de bărbat. I se spune că sunt din cabinetul prim-vicepreşedintelui PD, Vladimir Plahotniuc. I se spune să aştepte. În câteva secunde, Plahotniuc luă telefonul în mână şi începu să ţipe la Pârlog. “Cu cine ai vorbit atâta? Nu ştii că nu ai voie să vorbeşti la telefon fără acordul meu? Ce-i cu tine? Sau iarăşi vrei să te descalific din concurs?” Pârlog îi dă replica. “Păi, concursul s-a terminat. Eu am câştigat…” Plahotniuc a râs în stilu-i caracteristic, dându-i, însă, impresia lui Pârlog că, de fapt, lucrurile încă nu sunt tranşate şi că, dacă se pune rău cu prim-vicele, visul lui de a fi şef pe toţi procurorii se năruieşte. Plahotniuc a fost scurt şi la obiect. I-a transmis numărul de telefon al lui Valeriu Zubco şi i-a cerut să-l sune, să iasă cu el la o bere, să ia ultimele lecţii, de cum să fii cel mai bun procuror general al Partidului Democrat. Pârlog se conformează.

Îşi ia la revedere de la prim-vice şi încearcă imediat să-l sune pe Valera. Dar nu reuşeşte să formeze până la capăt numărul de telefon transmis de Plahotniuc că primeşte un alt apel. “Vitalie, noroc. Eu-s Valera Streleţ. Nu mă ştii încă. Dar de azi înainte ai să mă cunoşti mai bine. Mai pe scurt, măcar ai auzit de mine, nu?” Pârlog, transpirat, îi răspunde afirmativ cu jumătate de voce. Se gândeşte că dacă cineva-i interceptează telefonul şi află şefu’ cu cine vorbeşte, va fi rău de el. Nu are încotro. “Auzi, Vitalie? Eu te caut din partea şefului. Tu ştii cine-i şefu’, nu? Normal că ştii. Mai pe scurt. El îţi propune ceva. Mâine, la o saună. Ştim noi una bună. Ce zici? Înţelegi că n-ai dreptul să refuzi. Îl luăm şi pe Colea Vicol, că el deja-i acasă şi o să-ţi spună el cum şi ce trebuie să faci mai departe. Tu vrei să fii procuror general, nu?” Pârlog, când aude ultima frază, parcă devine mai fericit. Ca să-şi vadă împlinit visul, face orice.

Pârlog răsuflă uşurat. Când colo, telefonul sună iar. “Alo, Vitalie? Mişa la telefon. Mişa, Ghimpu Mişa. Auzi? Uite, felicitări. Eu ca atare nu vreau să te votez în funcţia de procuror general. Dar, poate mă răzgândesc, după ce ne vedem. Ce zici?” Pârlog nici de această dată nu poate refuza. Ghimpu, vorbăreţ din fire, continuă. “Uite, eu îţi propun ceva. Tu pari un băiat isteţ. Vorbeşti frumos. Parcă româneşte. Uite, nu ai vrea să aderi la PL? Hai, că i-am propus şi prietenului tău, Sirioja Sârbu. El o zis că se gândeşte…Hai, gândeşte-te, iar mâine ne vedem şi vorbim”, i-a transmis Ghimpu.

După această discuţie, Pârlog adoarme. Singur. În casa sa mare, de milioane. Telefonul sună iar. Pare a fi numărul lui Dodon, fostul său coleg. Noaptea, a mai primit mesaje de la numere de telefon cu patru de nouă în faţă… Şi ăsta e doar începutul.

Mihaela GISUL