Noua Constituţie: racul, lebăda şi moartea

Într-o zi de duminică, după ce-şi terminară vânzările în târg, la o berărie din preajma pieţei, doi «leaţi», nea Gheorghe Ţapu şi nea Vasile Blându, pe care viaţa i-a separat după însurătoare în sate diferite, îşi dau mâna bucuroşi, se dau în vorbă despre bătrâneţe, tinereţe, copii, pensie, sărăcie şi aşa, încet, încet, ajung la politică.

— Ai auzit? – face nea Vasile, cică vor să schimbe Constituţia.

— Şi dacă o schimbă ce se schimbă?

— Păi cică multe s-ar schimba, dar nu e clar ce va trece… Că nu-i înţelegere între ei. Iar s-au împărţit ca racul lebăda şi broasca. Filat vrea ca preşedintele să fie ales de toată lumea. Şi mai vrea ca preşedintele să fie şi primul la Guvern, adică să poată fi cam ceea ce este azi Timofti şi Filat la un loc. Cică şi la Parlament trebuie de schimbat ceva. Dar nici aici nu s-au înţeles. Lupu zice că Parlamentul trebuie să fie principalul, da Filat vrea ca principalul în Moldova să fie preşedintele. Cred că Filat vrea, totuşi, s-ajungă preşedinte, numai că nu vrea aşa cum e Timofti azi, dar vrea unul aşa cum a fost Voronin, care să adune şi să ţină totul în mâna sa. Unii zic că vrea să fie un fel de Pitin, alţii zic de Saakaşvili, iar unii chiar cred că el vrea să fie un fel de Lukaşenko. Naiba să-i ia, că, deocamdată, ai văzut că n-au spus mare lucru, au dat de înţeles cu toţii că ne trebuie altă Constituţie şi atât. Şi nici nu cred că au să spună mare lucru. Ai auzit ce a zis Diacov: nu trebuie făcut mare tararam din asta. Şi Ghimpu tot aşa crede, că trebuie să se lucreze în linişte, să se caute compromisul, şi când va fi găsit, atunci să spună şi la lume ce au hotărât şi chiar vor s-o scoată s-o voteze tot norodul. Da eu mă gândesc, la ce dracu, în sărăcia asta, să mai cheltuie iar milioane la referendum, dacă totuna cum au s-o facă, aşa va fi. Iar aista, mai nou, care-i la Lupu din partea lui Diacov….(Plahotniuc?) da, Plahotniuc, am auzit că aista vrea să meargă şi mai departe, să schimbe şi legea cu alegerile la Parlament, să fie ca mai înainte, să alegem deputaţi, nu partide în Parlament, că partidele estea fac comerţ, nu alegeri pentru norod… Da tu ce crezi, că văd că taci şi taci…

— Nu cred nimic. Da tac pentru că până acum, de 20 de ani, la toate alegerile am vorbit, şi am crezut şi m-am zbătut, şi am avut nădejde şi, până la urmă, mi-am făcut duşmani la lucru, m-am certat şi cu vecinii în sat, şi cu neamurile, şi chiar cu mine însumi… Care din ei s-a gândit şi la noi? Crezi că ei vor să schimbe Constituţia pentru noi? Tot pentru ei, îs prea mulţi la grămadă şi le par mici funcţiile. Asta-i. Aşa că eu nu mai am ce spune. Mă gândesc la femeia mea, că e bolnavă şi abia de ne ajung două pensii pentru leacuri, copiii ni s-au împrăştiat prin lume, nepoţii pe jumătate îs duşi şi ei, mâine-poimâine ne ducem şi noi cu baba…

— Unde? Departe, la băieţi?

— Ei, la băieţi. Mai pe aproape şi pe mai mult… Poate că din mormânt, dacă voi putea schimba ceva, voi spune ce mai am de spus. Da aici, ce să mai spun? Că, oricum, e degeaba. Sau nu mă înţelegi?

— Da eu mă gândeam că dacă se schimbă Constituţia…

Stan PĂŢITU