Principală  —  Pamflet   —   Legea finanţării cântăreţilor

Legea finanţării cântăreţilor

479-dodon-ciolacuCântăreţii din R.Moldova (unii dintre ei chiar artişti emeriţi ai poporului), au răguşit deja să tot cânte în strună tuturor politicienilor din R.Moldova doar pentru bani. Acum ei vor şi o lege, să existe o normă şi un fundament legal în tot acest business artistico-politic.

Problema e veche, încă de pe timpul comuniştilor moderni. De fapt se întâmpla şi mai înainte, şi pe vremea comuniştilor sovietici. Doar că atunci cântăreţii puteau ieşi pe scenă să fie cântăreţi numai dacă aveau în buzunar un carnet de membru de partid sau de maestru-turnător, sau acte de linge-tălpi şi unge-ochii. Totul era bine în viaţa artiştilor pe vremea comuniştilor sovietici, numai că unii se plângeau că au dureri de maxilar de atâta cântat în struna partinică şi se uitau peste gard la cântăreţii altor state, care aveau libertatea să cânte în afara scenei politice.

Iată că s-a împlinit visul artiştilor, şi în Moldova a devenit reală nu doar libertatea de a vorbi, a gândi şi a acţiona, ci chiar şi libertatea de a cânta fără carnet de partid în gând, în suflet şi în buzunar.

Dar imediat o parte dintre artişti s-a simţit înstrăinată, înfrigurată, de parcă ar fi fost dezlipită de la sânul cu lapte, nu de la punga partidului. Unul câte unul, artiştii Moldovei au început a se alipi la câte un partid – ba un concert de ziua liderului politic, ba o suită de cântări în electorală, ba un spot de promovare a partidului – slujba merge, banii se adună.

Dar tot binele cu răul lui. Între artişti au apărut invidia, bârfele, judecăţile pe la spate. Şi toate din cauza pluralismului politic – “iaca acela cântă pentru comunişti, dar se consideră român”, “Vezi mai bine ce face aceea cântând pentru Uniunea Vamală”. Încetul cu încetul, în rândul artiştilor au apărut maeştri polivalenţi, care pot cânta pentru orice lider politic, de pe orice coordonată a eşichierului politic, principiul de bază fiind mărimea onorariului. Cercetătorii observă că de la o vreme majoritatea artiştilor s-au bulucit pe stânga, promovând alipirea la Rusia, la Uniunea Vamală, sau la Putin personal. Vestiţi cântăreţi români din Basarabia s-au declarat, contra onorar desigur, moldovenişti de marcă cu rădăcini în haznaua lui Dodon.

Şi iar discuţii, bârfe şi murdării: “Ia uite românca cum cântă pentru politicienii Rusiei”, “Şocant! Vezi aici romanţa românească cântând pentru steaua roşie”. Ultimele concerte organizate de Igor Dodon în Federaţia Rusă, cu participarea Olgăi Ciolacu, a Silviei Grigore şi a lui Igor Cuciuc, au adus în faţa publicului o dilemă – artiştii nu mai fac muzică liberă, doar recitaluri de partid. Şi pentru asta merită aplaudaţi.

Asta fiind situaţia, artiştii s-au gândit că au şi ei nevoie de o lege a lor, a trubadurilor politici, să fie recunoscuţi de Parlament ca interpreţi electorali, care muncesc în sudoarea corzilor vocale. Da, primesc şi bani, dar ei muncesc şi este inadmisibil să fie criticaţi de presă pentru această muncă asiduă.

Noua Lege a Finanţării Cântăreţilor a fost deja elaborată şi urmează să fie adoptată înaintea pachetului de legi cu privire la egalitatea de şanse sau a celei cu privire la finanţarea partidelor. Legea Finanţării Cântăreţilor va fi adoptată, probabil, azi sau mâine, ca să intre în vigoare până la alegeri. Prevederile acestei legi sunt simple: să aibă toată libertatea de a cânta pentru orice partid care plăteşte bani, să nu declare niciodată banii câştigaţi de la politicieni, să primească în continuare onoruri şi medalii de la stat, iar cetăţenii să fie obligaţi să-i asculte la toate concertele şi să bată frenetic din palme.

Marian Şura-Mura