Idilele din politică

Dragostea cu năbădăi dintre Marian Lupu şi Vladimir Voronin a cunoscut marţi, 11 ianuarie, o nouă etapă. Probabil impulsionat de declaraţia colegului de alianţă, Mihai Ghimpu, care a afirmat că în R. Moldova, acolo unde „înfigi un băţ, creşte un comunist”, Lupu a vrut să ce convingă de asta chiar în sala de şedinţe a Parlamentului.

A încercat Marian Ilici, dar, liderul comunist, mai conservator din fire, a evitat să intre în joc, lăsând să se înţeleagă că este supărat din cauza infidelităţii acestuia, care l-a trădat şi s-a dus cu duşmanii.

La rândul său, Lupu încearcă acum să-şi justifice cumva infidelitatea repetată faţă de cel care l-a scos în lume şi l-a făcut şef de Parlament. De fiecare dată când are ocazia, dă mâna cu el şi chiar încearcă să-l pupe. Dacă ar fi după Lupu, ar face asta de câteva ori pe zi, până când Voronin s-ar lăsa înduplecat, ajutându-l încă o dată să-şi îndeplinească visul de a deveni cel mai important om din Moldova, nu doar cel mai înalt deputat din Parlament.

Tind să cred că dragostea lui Voronin pentru Lupu a fost sinceră la început. Voronin, trecut de prima tinereţe, nu avea cum să nu atragă atenţia spre tânărul şi energicul Lupu, care îi putea aduce voturile alegătorilor. Din partea lui Lupu, însă, a fost de la bun început o dragoste din interes. Aşa s-a ajuns la o alianţă de 8 ani între cei doi.

Relaţia dintre cei doi a întâmpinat primele dificultăţi încă în 2005, atunci când Voronin a călcat pentru prima dată pe bec. L-a înşelat pe acesta cu cel mai nepotrivit om, Iurie Roşca. De atunci, Lupu a căutat să se tot răzbune. Iar apariţia în politică a altor oameni cu bani, cum ar fi Filat sau Plahotniuc, a constituit cea mai bună ocazie.

Astfel, nu mai contează cine şi de câte ori a înşelat în această relaţie, ci contează cine a făcut-o primul. Cum trecutul îi macină, cale de împăcare sinceră între cei doi nu prea există.

Mişa Friptu, psiholog