Principală  —  Pamflet   —   Hărţi şi palme, între Dodon…

Hărţi şi palme, între Dodon şi Putin

În cadrul primei sale vizite în calitate de preşedinte la Moscova, Igor Dodon a primit în dar de la preşedintele Rusiei, Vladimir Putin, o hartă. Harta reprezintă un document din secolul XVIII şi e desenată de italianul Bartolomeo Borghi, reprezentând hotarele Moldovei de atunci.

Micul Putin i-a dat noului Dodon această hartă, ca să îi gâdile acestuia grandomania moldovenească, dar de fapt, cadoul a venit ca o palmă, şi ”ţariokul” de la Chişinău se pregăteşte să îi răspundă lui Putin cu aceeaşi monedă.

În cadrul unei conferinţe de presă susţinute imediat după întâlnirea cu Putin la sediul agenţiei de presă TASS de la Moscova, Dodon a dat prima palmă. El şi-a exprimat regretul că în 1812 Imperiul Rus nu a anexat întreg teritoriul Moldovei, ci s-a oprit la Prut. ”Dacă Imperiul Rus nu s-ar fi oprit la Prut, am fi avut acum o Moldovă întregită”, a spus preşedintele Republicii Moldova cu tristeţe în glas, dând de înţeles că Imperiul Rus a fost atât de slab, încât s-a înecat la Prut.

Vădit supărat, Dodon consideră că nu a meritat un gest atât de ofensator de la preşedintele Rusiei.

Prima ofensă constă în faptul că harta este desenată de un italian, adică european. Cum se poate ca un preşedinte al Federaţiei Ruse, aflat în plină criză de relaţii europene, când o mulţime de oficiali ruşi sunt trecuţi pe lista neagră a UE, când exporturile de mărfuri ruseşti sunt respinse pe piaţa UE, când mii şi mii de ruşi se sinucid prin alcoolism de răul Europei, să-i dăruieşti unui preşedinte moldovean, care tocmai a doborât drapelul UE la Chişinău, un obiect creat de un italian-european? Mai ales, că şi aşa românii din Moldova se consideră urmaşi de daci, romani, traiani. O hartă a Moldovei desenată de un italian nu sugerează oare încă o dată că ”de la Râm ne tragem, din Dacia traiană”? Şi dacă o hartă veche e valoroasă, atunci e simplu ca activiştii-românişti de la Chişinău să scoată rapid harta Imperiului Roman şi să facă un flash-mob la preşedinţie.

A doua ofensă e şi mai gravă. De ce îi dă Putin lui Dodon, preşedinte ales în secolul XXI, o hartă a Moldovei din secolul XVIII? Îl iei la mişto? Ce era atunci, în secolul acela, în Moldova? Nici tu drumuri, nici tu internet, nici tu spitale, aşa, o fundătură înglodată, unde se făcea comerţ cu căruţele şi oamenii purtau opinci, iar epidemiile de ciumă amestecau glodul cu oameni decedaţi.

Dacă e aşa, Igor Dodon îi va răspunde lui Putin cu aceeaşi monedă, ba chiar mai bine – cu aceeaşi hartă. Una veche şi bună. Se numeşte ”Rusia kieveană”, cel mai timpuriu stat slav, cu capitala la Kiev, avându-l ca domnitor pe Vladimir cel Mare. Vă imaginaţi ce palmă va primi Vladimir cel Mic când va primi harta domniei lui Vladimir cel Mare, pe când Moscova nu exista ca şi capitală, ci doar ca o aşezare prăfuită, iar Kievul era cetatea de scaun? Şi atunci, statul rus a fost lansat, de fapt, de nişte varegi, nişte călători norvegieni, adică Europeni cu literă mare. Chiar şi armatele ruse în statul Kievean erau constituite de luptători nordici.

Statul Kievean a dominat circa două sute de ani. În tot acest răstimp, domnitorii ruşi s-au tot căsătorit cu fete europene, fiice ale regilor Poloniei, Franţei, Norvegiei, Ungariei. Religia ortodoxă rusă, instituită atunci, a fost creată în baza cărţilor ortodoxe greceşti, adică europene.

Lupta hărţilor între Dodon şi Putin va continua. Serviciile secrete l-au informat pe Putin despre gândurile şi supărările lui Dodon, şi pregătesc un contraatac. În cadrul următoarei întrevederi între cei doi, Putin îi va înmâna lui Dodon o copie a poemului lui Alexandr Puşkin ”Ţari Dadon” (Ţarul Dodon), o istorie hilară despre un preşedinte care a căzut de pe tron şi nu s-a mai putut ridica.

Marian Şura-Mura

! Acest text este un pamflet şi trebuie citit ca atare

Pam­fle­tul este o scri­e­re jur­na­lis­ti­că, care vizea­ză sen­zațio­na­lul prin exploa­ta­rea rea­li­tă­ții ime­di­a­te. El își pro­pu­ne să infor­meze, să for­meze dar și să amu­ze publi­cul, capa­bil „să gus­te” din tră­să­tu­ri­le meni­te să-l defi­neas­că drept spe­cie lite­ra­ră: sati­ra, paro­dia, iro­nia și umo­rul.