Principală  —  Pamflet   —   Guvernul şi boala oftatului

Guvernul şi boala oftatului

Belarusul Alexandr Lukaşenko a găsit soluţia pentru lupta cu criza şi creşterea bunăsătii pentru belaruşi. Acesta l-a redescoperit pe Iuri Andropov, fostul şef al kgb-ului sovietic, iar în perioada 1981—1984, prim-secretar CC al PCUS.

Ca şi Andropov, care credea că URSS moare, pentru că lumea munceşte prost, Lukaşenko este şi el de părerea că belaruşii s-au făcut, de la o vreme, chiulangii, că vor să trăiască bine cu toţii, dar de tras în plug trebuie să tragă doar preşedintele.

Ce propune Lukaşenko? Să se revină la percheziţiile severe din perioada lui Andropov, să se vadă foarte clar cine şi ce face sau nu face, ori face prea puţin, ori face prost, ori nu vrea să facă nimic. Vă amintiţi de controlele instituite, pe vremea lui Andropov, când lumea, în toiul zilei, era vânată în plină stradă, în parcuri, în cinematografe, magazine, căminele muncitoreşti, cimitire, berării, clozetele publice, peste tot unde omul era în afara locului său de muncă. Reţinuţi, anchetaţi, protocolaţi şi, respectiv, sancţionaţi. Asta era regula. Asta vrea şi Lukaşenko. „Că le place unora sau nu, dar la fel ca atunci trebuie să forţăm oamenii să muncească. Jumătate din timp, lumea leneveşte. Dăm numai jumătate, din ce putem da, dar vrem să trăim în bunăstare…”, le reproşează Lukaşenko concetăţenilor săi într-o adresare către popor. Şi dacă a zis, zis a fost. „Părintele naţiunii” a cerut instanţelor statului să-i urmărească penal pe toţi cei care fug de muncă. Belarusi a intrat toată în controale. Uşile supermarketelor din oraşele mari se închid, pe neprins de veste, ca nişte capcane, iar clienţii – chestionaţi asupra faptului de ce sunt, în orele de program, la cumpărături… În blocuri au apărut caiete în care sunt fixate intrările şi ieşirile din clădiri, iar sălile de computere sunt în vizorul constant al serviciilor de «specialitate»… Lupta pentru „ridicarea productivităţii muncii” a început. Se va trăi mai bine după asta? Nu e clar. Dar, cu siguranţă, se va respira mai greu.

Şi la Chişinău, mai „marii” statului se declară nemulţumiţi de situaţie sau o fac pe nemulţumiţii. Guvernul bate alarma. După ce şi-a mai relaxat muşchii în apele Mediteranei, revenit la Chişinău, premierul Vlad Filat a pornit de luni o serie de consultări cu societatea civilă, preoţimea, partidele politice, ambasadele străine, sindicatele şi patronatele, ca să vadă de ce lucrurile în R. Moldova merg prost, reformele stau pe loc, nivelul de viaţă descreşte, corupţia înfloreşte, dreptatea tânjeşte, exodul sporeşte… Altfel-zis, e slut. La ce concluzii va ajunge şi ce soluţii va propune premierul, vom afla vineri, la fel ca şi în cazul lui Lukaşenko, printr-o „adresare către popor”. Puţin probabil, însă, ca Filat să meargă pe urmele lui Lukaşenko-Andropov. E mai tânăr, nu-l ţine minte pe Andropov şi, puţin probabil să ştie şi ce făcea Andropov. Însă, ca să nu uite poporul că avem guvern şi, mai ales, premier, va propune, cu siguranţă, ceva „extraordinar”. Va fi după asta mai bine? Depinde pentru cine. Dar, cu siguranţă, cei care oftează azi, nu vor ofta mai rar nici peste trei luni, nici peste trei ani. Nici mai uşor. Pentru că boala oftatului, de care trebuie vindecată societatea moldovenească, a devenit, se pare, una incurabilă.

Condrat NORU