Principală  —  Pamflet   —   Grija statului: dacă furi, ţi…

Grija statului: dacă furi, ţi se majorează salariul

Un schimb de vorbe, la un colţ de stradă, în preajma pieţei din Chişinău, între două bătrânele care vând te miri ce vechituri din casă.

– Ai auzit?

– Ce s-aud?

– La televizor au spus că, de la anu, judecatorii vor primi lefuri de 4-5 ori mai mari, decât le-au avut… De la 10 mii până la 20 – alţii zic că până la 25 de mii pe lună.

– Păi ce, ei trăiesc cel mai greu, duc foame… Ce au spus? Pentru ce le dau aşa lefuri?

– Au spus că trebuie să aibă lefuri mai mari, ca să nu fure.

– De când lumea şi pământul, pentru furat era un singur leac – puşcăria. Da la noi, îţi mai dă şi statul pe lângă ceea ce furi?! Bună treabă. Şi tu crezi că ei n-au să mai fure? Cu ani în urmă, aveam în sat un vecin. Hoţul hoţilor. Fura, îl prindeau, îl închideau, făcea ce făcea, îi dădeau drumul, îi dădeau de lucru, da el se ţinea o lună-două şi iar fura. Şi avea lucru bun, lucra scladovşcic (magazioner) la ferma de porci. Toată viaţa s-a ţinut de furat. Numai puşcăriile ştiau de el, că furatu-i boală, cine s-a îmbolnăvit de furat, nu se mai vindecă cât lumea. Aşa şi judecătorii.

– Da poate n-o să mai fure sau vor fura mai puţin?

– Da ei ce, îs proşti să spună că fură? Şi dacă fură şi se află, ce folos? „Corb la corb nu scoate ochii”, tot ai lor îi judecă. Da nici nu-i judecă, fac oleacă de gălăgie, mai scriu oleacă ziarele (care scriu), mai trece oleacă de timp şi, dacă nu-l vezi iar judecător, auzi că-i procuror sau avocat, sau notar… Nu vezi ce case au? Palate. Biserici. Şi nu numai câte una. Da maşini? Da la curorturi în tot anul… Da ce nunţi fac! Dacă li-s mici lefurile, de ce toţi parcă-s „umflaţi de foame”, crapă cămăşile pe ei, nu-i mai ajung gulerele şi curelele la pantaloni…Tu cât ai făcut azi?

– Cât am făcut? Am vândut o pereche de ciorapi de lână, pe care-i împleteam săptămâna trecută, şi am scos 12 lei. Şi a mai venit cineva şi a luat o floricică de-asta de casă, cu 7 lei. Asta-i… Dacă dă frigul, s-a zis cu vânzările noastre… Da tu, am văzut că te târguiai cu vaza şi n-ai mai dat-o…

– N-am dat-o, că a vrut-o degeaba. Vaza asta îi de la nunta fetei mai mici. E sticlă „ceşskaia” (cehoslovacă), lucru bun, întrebat, era mai ceva ca cristalu. I-am zic că nu i-o dau scump, măcar 40 de lei să-mi dea. A râs… Cică, 10 lei, dacă vreau. Ieri, tu n-ai fost, da eu ieri am făcut o vânzare bună. Am dat şalul cu care m-ai văzut legată zilele trecute, bun lucru, de lână, mare, moale, cald, şal rusesc, cum era pe vremuri, mi-a fost drag şi l-am păstrat ca pe nu ştiu ce… Ieri s-a apropiat de mine un bărbat cu o femeiuşcă, m-a întrebat dacă nu vreau să le vând şalul. Nu aş fi vrut, mai ales că vine iarna, dar dacă mi-a căzut ocazia, m-am gândit cât m-am gândit şi l-am dat. Am luat 100 de lei. Nici nu ştiu, am câştigat sau am pierdut, dar l-am dat, că din vechiturile astea, pe care le avem, vezi că nu prea faci mare vânzare.

– Vânzare nu, pensiile, vai de capul lor… Da la televizor, de pensii n-au zis nimic, le mai măresc, nu le mai măresc?

– N-au zis. Şi dacă le măresc, crezi că au să-ţi mărească pensia aşa ca leafa judecătorilor?

– Clar că nu. Că nouă de ce să ne-o mărească, că noi nu furăm. Vezi cum au ajuns iar timpurile. Furi – ai. Şi din furat. Şi de la stat. Nu furi, mori de foame.

– Da poate că ne apucăm şi noi de furat? Azi furăm un judecător, mâine – altul, poimâine – un procuror, după – un ministru, un alt ministru sau chiar pe premier, mai trece oleacă şi furăm un deputat, după care alt deputat şi aşa până îi furăm pe toţi. Şi pe miniştri, şi pe deputaţi, şi pe judecîtori, şi pe procurori. Lăsăm numai preşedintele. Poate că atunci vor ajunge bani şi de pensii. Ce crezi că o să facă preşedintele?

Cronicar.md