Principală  —  Pamflet   —   Dodon adaugă semiluna pe drapelul…

Dodon adaugă semiluna pe drapelul socialist

Lumea musulmană are o nouă preocupare: cum să aranjeze vacanţele preşedintelui R. Moldova, Igor Dodon, şi a familiei sale. Primul care a răspuns provocării a fost preşedintele Turciei, Recep Tayip Erdogan, dar urmează noi şi noi oferte.

De fapt, prima odihnă musulmană a şefului statului a fost în Iran, dar vacanţa s-a scurtat, deoarece Dodon venise cu un drapel cu un vultur care ţinea în gură o cruce ortodoxă. E adevărat, crucea a fost scoasă de pe drapel, dar s-a început o gălăgie pe internet, încât s-au enervat ambii, şi Ali Khameni şi Igor Dodon. Lecţia învăţată de Dodon în Iran a fost simplă – niciun fel de drapele cu cruci la odihnă. Lepădarea de cruce pe perioada odihnei face bine.

Zis şi făcut. Plecat la odihnă la Antalia, preşedintele Igor Dodon a pozat falnic pe fundalul drapelului roşu cu semilună, fără să adie măcar că ar veni dintr-un stat cu steag tricolor cu stemă cu vultur cu cruce în cioc. Să-şi ţină vulturul pliscul la Chişinău, dar în lumea arabă – preşedinţii ultraortodocşi se odihnesc fără cruce.

Taman începuse postul Sfinţilor Apostoli Creştini Petru şi Pavel, când preşedintele ortodox Igor Dodon îşi pornise vacanţa lângă drapelul musulman, pe un vapor, în Antalya. Şi ce? Postul e pentru cei care stau în Chişinău, în Moldova. Pentru oamenii care nu au ce mânca. Dar suita prezidenţială călătoare post ortodox nu are! Aşa s-a servit cu savoare kebab de bovină, şaşlâc de miel, caviar, fructe de mare, brânzeturi cu mucegai, îngheţată cu fistic, toate trebuie acceptate, căci omul aflat în ospeţie trebuie să guste din bucatele gazdei cu respect şi untură pe barbă. Iar Erdogan nu s-a zgârcit la bunătăţuri, i-a oferit lui Dodon bucate într-ales. Ba chiar i-a servit şi ceva de post – ceai turcesc. Erdogan i-a adus personal ceaiul. În vis, Dodon bea ceai, nici nu se „diorgăia”. Apoi pupa mâna lui Erdogan. Şi se trezea.

După frumoasa vacanţă din Antalya şi după semivacanţa iraniană, o nouă destinaţie musulmană l-a întâmpinat pe ortodoxul Dodon la Baku, capitala Azerbaijanului. Postul Apostolilor Petru şi Pavel continuă, la fel şi călătoria culinară prin Baku. Acolo e Ramadan, postul musulman. Dodon va respecta regula casei, nu va mânnca ziua, dar va mânca şaşlâc şi dolma din miel noaptea, căci asta-i regula casei.

Urmează o vizită în Siria. Sirienii îl aşteaptă cu ce au mai bun. Milioane de sirieni din întreaga lume îi sunt recunoscători lui Igor Dodon pentu că a salvat cei 30.000 de sirieni care urmau să ajungă în Moldova după alegerile prezidenţiale din 2016. Bucuria sirienilor e că Dodon a devenit apoi preşedinte al R.Moldova şi nu doar că în Moldova nu a mai venit niciun sirian, ci chiar şi cei care erau la sute de kilometri de hotarele R.Moldova s-au mutat cu încă câte o sută de kilometri mai departe, pentru orice eventualitate. De asta sirienii îi sunt recunoscători. De ce ar fi trebuit să vină bieţii sirieni în Moldova, la Sadova, de unde fug mii şi mii de moldoveni în fiecare an, iar de când e Dodon preşedinte, şirul de emigranţi din Moldova nu conteneşte? De ce ar fi trebuit să ajungă 30.000 de sirieni la Sadova, dacă nici măcar preşedintele însuşi, născut acolo, nu trece prin sat decât să facă vreun guleai la tabăra de copii şi la balul căpşunelor? Cum să îşi aducă sirienii copiii la tabăra de la Sadova, dacă pentru aceasta părinţii trebuie să plătească mii de lei? Între timp, statele europene oferă condiţii gratuite pentru odihna sau studiile copiilor, atât sirieni, cât şi moldoveni. Şi asta a fost şansa sirienilor – să evite capcana de a ajunge în Moldova, unde totul e scump şi complicat, inclusiv politicienii, şi să ajungă în Europa. Pentru aceasta sirienii, dar şi toată lumea arabă, îi sunt recunoscători lui Dodon. Comunitatea musulmană internaţională a pregătit un program amplu al vacanţelor prezidenţiale ale lui Igor Dodon pentru următorii 4 ani: Afganistan, Burkina Faso, Gambia, Iraq, Somalia şi – nu în ultimul rând – ISIS.

Marian Şura-Mura

! Acest text este un pamflet şi trebuie citit ca atare

Pam­fle­tul este o scri­e­re jur­na­lis­ti­că, care vizea­ză sen­zațio­na­lul prin exploa­ta­rea rea­li­tă­ții ime­di­a­te. El își pro­pu­ne să infor­meze, să for­meze dar și să amu­ze publi­cul, capa­bil „să gus­te” din tră­să­tu­ri­le meni­te să-l defi­neas­că drept spe­cie lite­ra­ră: sati­ra, paro­dia, iro­nia și umo­rul.