Cuvântarea lui Voronin pe înţelesul oamenilor

Liderul comunist de la Chişinău a ţinut un discurs în faţa oamenilor la 1 mai 2012. Călătorii din Tramvai ne-au spus că nu au înţeles bine cuvântarea, de aceea specialistul nostru în discursuri comuniste a oferit în dar muncitorilor o tălmăcire a cuvântării lui Vladimir Voronin. Le mulţumim tuturor pentru receptivitate.

Dragi delegaţi ai celui de-al doilea Congres Civic!

Vă salut pe toţi cei care în această zi fierbinte de 1 mai a-ţi (a se scrie şi a se citgi aţi) venit aici, pentru a Vă exprima solidaritatea şi unitatea adevărată!

Astăzi, ne-am convocat aici, dar nu în Piaţa Marii Adunări Naţionale! Acolo, în Piaţă, cunoscuţii birocraţi şi uzurpatori, încălcînd legea şi lipsindu-ne de dreptul de a desfăşura această acţiune naţională, încearcă să demonstreze unitatea dintre guvernare şi sindicate (s-au antrenat în acest mod timp de 8 ani, lecţia învăţată bine dă roade). Acolo sindicatele, trădînd interesele muncitorilor ţării, aiuresc în faţa regimului despre viaţa lor fericită, pentru noile locuri de muncă, pentru salariile mari pe care toată birocraţia şi le-a majorat recent.

Guvernarea a făcut uz de resurse enorme pentru ca să zădărnicească acţiunea noastră de astăzi. Din nou, ca şi pe 16 martie, ei au recurs la toate metodele posibile – la intimidări, ameninţări, şantaj! (tot o lecţie învăţată de la guvernarea anterioară). Dar nu le-a reuşit nimic (nici intimidările? Nici ameninţările? Nici şantajul? Atunci e vorba de o guvernare democratică). Nimic, în afară de o nouă autodiscreditare şi încă o ruşine naţională. Nimic, în afară de frica lor animalică faţă de propriul popor, faţă de vocea lui independentă, faţă de opinia lui consolidată (da, pe timpul comuniştilor poporul avea frică animalică de guvernare. Situaţia s-a schimbat). De la ruşine la ruşine! De la o crimă la alta (dacă non-intimidările, non-amerninţările, non-şantajul sunt crime, atunci frica de popor e chiar o virtute)! De la uzurparea puterii de stat pînă la luarea în captivitate a statalităţi şi lichidarea totală a democraţiei! Iată care sunt ispravele (isprăvile?) Alianţei de guvernare. Şi iată de ce din nou suntem mulţi aici (aţi promis mai mulţi). Şi de acea noi avem doar o singură cerinţă fermă: noi alegeri democratice parlamentare!

Acum o lună şi jumătate, contrar Constituţiei şi bunului simţ (de unde cunoaşteţi ce e asta?), ei şi-au ales preşedintele. Şi în loc să se ocupe de stabilitatea promisă, în loc să întreprindă măsurile necesare pentru a instaura stabilitatea politică, ei, de parcă ar fi nişte şacali flămînzi (şacali sătui există?), s-au năpustit cu represiuni asupra opoziţiei, care reprezintă cel puţin o jumătate din societatea moldovenească (sondajele şi voturile spun altfel).

Ei au amînat libertatea de expresie, închizînd canalul televizat de opoziţie NIT (amânarea libertăţii de expresie este o chestie mult mai pozitivă decât anularea acestei libertăţi, cum aţi făcut cu Moldova1, AntenaC, Eurotv, etc) . Ei au atacat consiliile raionale, în care majoritatea îi aparţine opoziţiei (şi opoziţia s-a vândut cu miile noii puteri? Aceea nu era opoziţie, era marfă). Încălcînd grosolan legea, ei încearcă să amîne rezultatele alegerilor locale. Ei au început urmărirea penală faţă de acei care nu uită şi respectă simbolurile istorice ale Moldovei – de la stema lui Ştefan cel Mare la steagul roş-albastru, care a fost recunoscut pe plan internaţional drept drapel istoric al ţării noastre (pentru asemenea probleme există justiţie. Colenco, Muruianu, Popovici ar putea fi interesaţi de ofertă). Ei au declanşat o campanie de intimidare a deputaţilor parlamentari din partea Partidului Comuniştilor, încercînd să-i sperie pe membrii familiilor lor (Aveţi anchetatori de forţă, care ar putea să scoată la iveală aceste fărădelegi. Papuc, Gumeniţă, Botnari, Bejan, Corduneanu ar fi bucuroşi să vă deservească). Ei fac totul ca să amîne referendumul naţional privind neîncrederea faţă de acest Parlament (jumătate dintre deputaţii căruia vă reprezintă, primesc salarii şi se folosesc de alte bunuri publice în baza funcţiei politice deţinute).

Oleg Talmaci