Balada preşedintelui

Andrei Neguţă – 0 voturi, Zinaida Greceanâi – 62 voturi!, răsună vocea raportorului de la tribuna Parlamentului. Simţi cum i se întunecă în faţa ochilor. Încă patru ani de comunism, gândi cu amărăciune şi simţi cum o furie neputincioasă îl învăluie. Au urmat felicitările adresate noii preşedinte, după care ea însăşi urcă la tribună, să-şi ţină discursul. El, însă, era cu mintea în afara Palatului. Deja vedea cum poliţia îl ia pe sus la 1 decembrie, apoi la 27 martie…

Din letargia sa îl trezi liniştea de mormânt care, pe neaşteptate, se aşternu în sală. Ridică ochii – proaspăta preşedintă venea direct spre el. Surpins de această mişcare neaşteptată, se pierdu. Stătea cuminţel, ca un bebeluş care aşteaptă să-l ia mama în braţe. Zinaida se apropie de el, se aplecă de parcă ar fi vrut să-l sărute şi… începu să-i mângâie pleoapele, scoţând un mârâit straniu. Auzea chicotele colegilor, încerca să se ferească, să se zbată, să strige, dar parcă era într-un ambalaj din piatră. Starea de neputinţă ruşinoasă începuse să-l scoată din fire…

Deschise ochii şi văzu moţul torcându-i pe piept. „Huuuuuuuu, e doar un vis”, răsuflă uşurat, simţind cum câteva broboane de sudoare i se preling pe frunte. În ultimul timp, de fiecare dată când adoarme cu gândul la alegerile anticipate, are acelaşi coşmar.

Împinse motanul, după care îl auzi căzând pe podea de parcă ar fi fost un sac burduşit. „E timpul să-ţi tai din raţion”, gândi, după care îşi aruncă privirea la ceas. Mai avea jumătate de oră ca să se delecteze în căldura de sub plapumă. Încercă să-şi amintească ce avea de făcut în acea zi, dar după câteva minute de chin zadarnic, renunţă la idee. „O să-mi dea agenda secretara”, se consolă el.

Telefonul sună scurt. A fost un bip. „E şoferul!”, zise el după ce verificase, asta însemnând că maşina e pregătită şi aşteaptă la scară. Oftă prelung. Deja începuse să-i displacă rutina din activitatea de preşedinte. În fiecare zi, practic, una şi aceeaşi – semnarea diferitor documente, plecarea la diverse întâlniri, conferirea de medalii sau ordine, vizitarea diferitor instituţii… şi peste tot el este în central atenţiei.

Cu un efort demn de Hercule, dădu la o parte plapuma şi se sculă. Îşi puse pe umeri capotul vişiniu, de catifea, şi se îndreptă spre baie, fără să-şi întrerupă gândul despre viaţa sa de şef. La început, a crezut că o să fie mai uşor, că problemele vor fi rezolvate în maximum un an, că totul va fi posibil doar dacă va vrea. Acum, însă, se enervează de fiecare dată când se loveşte de birocraţia politică. Deja în repetate gânduri l-a străfulgerat ideea că, dacă în ţară ar fi fost un regim monarhic, lucrurile s-ar fi simplificat enorm. „Dacă am zis că comunismul trebuie scos în afara legii, atunci să-l scoateţi şi nu-mi umblaţi voi mie cu comisii, arhiva KGB, SIS!”; „Eu doar v-am spus încă acum câteva săptămâni că Legea Supremă e tâmpită şi că trebuie de schimbat, voi ce aşteptaţi? Ce tot îmi umblaţi voi mie pe la curtea aia de la Veneţia?!”; „Peste o lună ne unim cu Patria-mumă. Pregătiţi lumea pentru eveniment! ‘nţeles?”, exersă el cu voce tare în faţa oglinzii, în timp ce-şi potrivea apa ca să fie ca de ploaie. Evită duşul cu apă mai fierbinte, pentru că are un fel de fobie că, după, înroşit de aburi, lumea să nu-l confunde cu un coleg de breaslă pe care tare nu-l mai are la inimă.

După ce se clăti, se îmbrăcă fără tragere de inimă şi ieşi din casă tiptil, ca să nu-i strice nevestei somnul de dimineaţă. Trase adânc aer în piept, dar se „poticni” pe la jumătate – un val de „parfum” de la staţia de epurare făcu să-i chiară tot cheful de aer matinal. Observă cum bodyguarzii, ca ţistarii pe la colţuri, ridică încheietura mâinii la gură, transmiţându-şi unul altuia mesajul: Obiectul a ieşit din casă! Satisfăcut de importanţa pe care o are persoana sa, se îndreptă spre maşină.

— Bună dimineaţa, don’ preşedinte!, îl salută şoferul, deschizându-i uşa.

Vorbele acestuia îi merse ca unse la suflet şi simţi cum începe să-i apară cheful de lucru.

— Unde mergem, don’ preşedinte?, îl întrebă şoferul.

La auzul a încă unui „don’ preşedinte”, simţi cum ceva îi creşte în piept…

— Mergem la…

Nicu DESPOT