Principală  —  Pamflet   —   Anul Dodon cel Tare şi…

Anul Dodon cel Tare şi Frânt

Zilele trecute preşedintele Igor Dodon şi ÎPS Vladimir au stat unul de dreapta celuilalt şi au lansat o acţiune cu stângul: Anul lui Ştefan cel Mare – an electoral-bisericesc.

Ceremonia de inaugurare a anului socialist-bisericesc-împărătesc a avut loc la Palatul Republicii, pe banii cetăţenilor moldoveni, preşedinţia a publicat mai multe imagini cu sărbătoarea de pe scenă şi din sală, când mulţi bărbaţi şi câteva femei erau sub ascultarea şefilor de stat laic şi de biserică capitalistă.

„A fost o atmosferă extraordinară”, a scris Igor Dodon pe pagina de Facebook, afişând fotografii în care atmosfera era absolut ordinară: capete socialiste privind spre un preşedinte capitalist.

„Sala a fost arhiplină, iar mulţi au stat chiar şi în picioare. Am remarcat că unii au şi lăcrimat pe parcursul festivităţii. A fost unul din puţinele momente când tot publicul emana energie pozitivă”, a mai scris Igor Dodon, punându-ne serios pe gânduri. Oare cum de s-au ţinut unii în picioare la un eveniment la care puteai să cazi jos de atâta ipocrizie? Oare cum a observat Igor Dodon, care a stat în rândul întâi, că unii lăcrimau pe tot parcursul festivităţii? N-a privit deloc la scenă? S-a întors cu spatele la scenă şi a urmărit sala? Are un ochi la ceafă? Are camere de supraveghere montate în nasturi? Şi dacă lăcrimau, de ce oare lăcrimau? De mila lui Ştefan cel Mare? De disperarea lui Igor Dodon? De căderea Mitropolitului? De jalea banilor publici? De tristeţea anului electoral?

Şi mai dramatică pare faza cu „unul din puţinele momente când tot publicul emana energie pozitivă”. Psihologii „Circ în tramvai” consideră că Igor Dodon suferă profund de sindromul energiei negative. S-ar putea că a înţeles că el însuşi, pe unde ajunge, tot emană energii negative şi nu a trăit de mult experienţa energiilor pozitive complexe. Dar de ce crede el că acum toţi au emanat energie pozitivă? Psihologii au un răspuns explicit: „În primul rând, a stat cu spatele la mulţime şi nu a văzut cum unii emanau de toate, nu doar energii. În cel de-al doilea rând, Igor Dodon a crezut cu toată puterea, privind la icoana lui Ştefan cel Mare, că anul care vine e Anul lui Dodon cel Tare, şi a început a emana energia iubirii de sine, pe care fizicienii o califică cu +, adică „pozitivă pentru corpul emanator”. Spre finalul evenimentului, după atâta emanare de energie pozitivă, Igor Dodon a început a emana un lichid sudoripar, despre care Tarele a crezut că e mir. Oamenii din anturaj, însă, n-au crezut aşa, şi l-au poreclit Dodon cel Tare şi Frânt.

„Ştiu că avem de făcut foarte multe pentru a recăpăta încrederea tuturor cetăţenilor în stat, în instituţiile statului, în speranţa pentru o viaţă mai bună aici – acasă, în viitorul Republicii Moldova!”, a mai spus Igor Dodon şi a mai înşirat imediat un şir de cuvinte, ca să capete şi mai multă neîncredere din partea cetăţenilor, blamându-i pe cei care nu cred în proiectul său socialist-capitalist.

Dar, cel mai important, în toate postările sale despre falnica lansare a unui an electoral cu icoana lui Ştefan cel Mare – un domnitor cu experienţă de 50 de ani, care tăia capete boiereşti pentru corupţie şi trădare de principii şi valori, Igor Dodon nu a suflat un cuvânt despre misiunea sa de „domnitor” socialist de a se implica în războiul cu corupţia, de a deranja măcar cu un tăiş de mohor hoţii de miliarde publice, de a face publice date cu privire la spălările de bani şi abuzurile în funcţii publice. Se vede că acestea au trecut în istorie, în istoria unei lozinci care l-a adus, alături de alte fraude, la preşedinţie. Devenind preşedinte, Igor Dodon nu mai vrea să sperie pe nimeni că ar lupta cu corupţia, mai bine face sărbători cu icoane, cu emanaţii şi închinări.

„Moldova are viitor!”, a conchis preşedintele, dar a tăinuit portretul viitorului. Viitorul salutat de el arată ca un stătuleţ rarefiat, în care au loc preponderent Igor Dodon cel Tare şi Frânt, Vlad Plahotniuc cel Mare şi Mic, Vladimir cel Înalt Prea-Socialist şi enoriaşii lor cu lumânări şi portretele lui Ilan Şor cel Anchetat.

Marian Şura-Mura

! Acest text este un pamflet şi trebuie citit ca atare

Pam­fle­tul este o scri­e­re jur­na­lis­ti­că, care vizea­ză sen­zațio­na­lul prin exploa­ta­rea rea­li­tă­ții ime­di­a­te. El își pro­pu­ne să infor­meze, să for­meze dar și să amu­ze publi­cul, capa­bil „să gus­te” din tră­să­tu­ri­le meni­te să-l defi­neas­că drept spe­cie lite­ra­ră: sati­ra, paro­dia, iro­nia și umo­rul.