3 ani, 1 minut şi 27 de secunde cu preşedintele Timofti
Cu câteva zile în urmă presa de pe glob era îngrijoratî că Vladimir Putin, preşedintele Federaţiei Ruse, nu ieşise 4 zile în faţa publicului să spună despre noile sale strategii de convieţuire paşnică pe glob.
Şi opinia publică de la Chişinău s-a ocupat mult de tăcerea de câteva zile a lui Vladimir Putin. Se lăsase o durere de cap naţională. Un fel de durere de cap de la linişte. Nu se mai putea. Cetăţenii R.Moldova sunt deprinşi cu faptul că Putin le vorbeşte în fiecare zi, de pe multe ecrane şi canale TV concomitent. Putin vorbeşte zilnic cu moldovenii de la Canalul lui Plahotniuc nr.1, nr.2, nr.3, de la canalul lui Lucinschi nr.N, din radiouri, din ziare. Farmaciile au constatat vânzări masive de analgezice în Moldova, oamenii nu se mai descurcau fără citramon şi alte pastile de durere de cap, lipsa lui Putin durea mai mult decât lipsa propriilor ochi sau a propriului creier.
Cică durerea de cap moldovenesc cauzată de tăcerea lui Putin a fost organizată la Chişinău. Putin a decis să înveţe de la Timofti, care a făcut recent 3 ani de preşedinţie în tăcere.
Tăcerea lui Putin n-a durat, totuşi, mult. Putin n-a reuşit să atingă performanţele lui Timofti. Şi-a dat seama că are o agendă diferită de cea a lui Timofti: nişte războaie, nişte arme nucleare, nişte fobii. Poate că ar fi fost bine să mai tacă Putin şi să iasă consilierii să descâlcească războaiele, dar arta tăcerii la preşedinţie se învaţă.
De cum a revenit Putin în public, preşedinţia R.Moldova i-a tras o ţeapă. A revenit în forţă pe toate ecranele de la Chişinău. L-a adumbrit pe ţarul rus de tot. Declaraţii, briefinguri, interviuri, iniţiative! Să luăm, de exemplu, cea mai recentă acţiune a preşedinţiei – şedinţa Consiliului Naţional de Securitate şi iniţiativa de a elabora noua Strategie de Securitate. Pe pagina web a preşedinţiei a apărut şi video: 23 martie, şedinţa Consiliului Suprem de Securitate, 8 minute. Filmuleţul de 8 minute se derulează aşa: intră preşedintele Timofti, gesticulează, vorbeşte, se salută cu fiecare, inclusiv cu premierul Gaburici, cu miniştri, cu lideri ai fracţiunilor parlamentare. Preşedintele spune ceva, vorbeşte, comunică, dar … nu se aude nimic. Lupu, Filat, Gaburici, Gherman, Untilă, Chetraru – ascultă cu atenţie cum vorbeşte preşedintele Timofti, dar ţara nu aude nimic! Şi toată ţara, ba chiar şi Europa şi Asia şi America crapă de curiozitate cu timpanele încordate la maximum tocmai preţ de un minut şi 27 de secunde. La a 28-a secundă a minutului 2 – hop, că apare vocea! Consilierii preşedintelui ies în faţa celor 12 camere şi jurnalişti prezenţi şi dă-i cu declaraţii, comentarii, opinii, iar declaraţii, şi aşa tot restul celor 7 minute şi 23 de secunde. În cele 8 minute 50 nu a fost auzit niciun cuvânt din gura lui Nicolae Timofti, dar se vedea că dă din buze, atât din buzele sale, cât şi din buzele lui Vad Ţurcanu.
Desigur că se vor găsi şmecheri care vor insinua că preşedintele este neauzit, că iar vorbeşte numai purtătorul său de cuvânt Vlad Ţurcanu. Dar oamenii deştepţi înţeleg că e de fapt o politică bine elaborată, preşedintele este, gesticulează, vorbeşte, dar nimeni nu îl aude! Este de fapt noua Strategie de Securitate a R.Moldova. Cea mai bună strategie de securitate e aceea când te aperi bine. Dar cum te aperi bine? În aşa fel încât nimeni să nu te atace. Dar cum să nu te atace? Duşmanii atentează la securitatea ta când îţi află vulnerabilitatea, dar dacă nu te aud vorbind, dacă nu ştiu ce gândeşti, ce spui, cum spui – cum să decidă ei în ce mod să te atace? Ioc!
Desigur că Vlad Ţurcanu este suprasolicitat în aceste noi condiţii să ţină piept noii strategii te securitate a statului, fiind solicitat să vorbească tot mai mult cu propria gură, dar, în baza legislaţiei muncii, acesta a declarat recent pentru Ziarul de Gardă „că nu va oferi mai mult de două interviuri pe zi”. Pentru orice interviu în plus i se va acorda o zi plătită la concediul anual.
Marian Şura-Mura
