Cât costă INDULGENŢA?

„Oricât de des ai pronunţa cuvântul halva, mai dulce în gură nu ţi se face” – proverb oriental.

Oricât de tare am striga democraţie şi dreptate, mai multă democraţie şi dreptate nu va fi. De altfel, multă democraţie nici nu poate fi. Totodată, oricât de categoric am afirma că detestăm trecutul sovietic, nu ne putem, totuşi, debarasa de acele tradiţii, uneori, staliniste.

Sunt puţini cei care mai ţin minte LISTELE completate de „activiştii” sovietici prin satele noastre. Liste cu numele „duşmanilor” şi ale „chiaburilor”. Nimeni nu contestă că autorii acestor liste erau, de obicei, nişte persoane limitate, pe care, însă, îi ducea capul să-i introducă în liste pe cei incomozi „activiştilor”.

Ce are realitatea cu istoria de acum jumătate de veac? Paradoxul este că anturajul liderilor anticomunişti, deşi s-ar părea că are idee despre evenimentele de atunci, nu încearcă să evite repetarea tristei istorii, aplicând, în cunoştinţă de cauză, metodele satrapilor sovietici.

Să trecem la fapte. Lucrătorii Aparatului Parlamentului, angajaţi prin contract până la 01.02.2010, până la expirarea termenului au fost împărţiţi în „activişti”, loiali, şi în „chiaburi”, pentru „expulzare”, adică disponibilizare. Prin ce metode? Nici vorbă de competenţă. A fost aplicată metoda care şi-a demonstrat cândva eficienţa. LISTA! Cine face lista? „Activiştii”! Fiecare perioadă cu „activiştii” săi. Dar, trăim în Moldova, şi „activiştii” sunt oameni, au rude, prieteni, simpatii, antipatii, este omeneşte, dar nu se împacă cu legea, care nu permite DISCRIMINAREA. Noii politicieni au venit cu lozinci „DREPTATE”, „LEGALITATE”, dar şi cu noi „activişti”.

Revenim la LISTĂ. Unii dintre cei care întocmesc LISTA îşi reglează şi nişte conturi. Cât te costă să furnizezi informaţii trunchiate sau exagerate, ca cei incomozi să ajungă în LISTĂ? Şeful e ocupat cu trebi de stat şi nu are timp pentru detalii. Cu cât informaţia este mai deşănţată, cu atât pătimitului îi va fi mai greu să se „spele”. Întocmai ca în bancul cu vânzătorul de roşii care nu avea fete, dar cine să-l asculte?

Încearcă să te speli, dacă ai nimerit în LISTĂ! Despre transparenţă, despre interesele şi binele cetăţeanului, despre legalitate sau drepturile omului, nici vorbă. Ei şi ce dacă de la ecran spunem că dorim să ajungem în Europa. Cu ce metode? Sovietice?

Unii s-au „spălat” şi au revenit la serviciu. Nimeni nu cunoaşte, însă, cu ce preţ. Mă întreb şi vă întreb: CÂT COSTĂ ASTĂZI ÎN R. MOLDOVA (în particular, în Aparatul Parlamentului RM) INDULGENŢA? Da, şi cine să fie perceptorul de plăţi?

Indulgenţa este iertarea totală sau parţială a păcatelor pe care biserica catolică o acordă credincioşilor în condiţii bine determinate. Pentru dobândirea indulgenţei, trebuie efectuată lucrarea indulgenţiată şi îndeplinite trei condiţii:spovedania sacramentală, împărtăşania, rugăciunea după intenţia Papei.

Lucrarea indulgenţiată, în Evul Mediu, putea consta şi în contribuţii băneşti. Deoarece această practică a dus la numeroase abuzuri (lucru criticat de Martin Luther), în 1567, Papa Pius al V-lea a hotărât eliminarea acestui tip de lucrare indulgenţiată.

Alianţa Cetăţenilor Flămânzi