Butuceniul reînvie în pictură
Numeroase porţi şi uşi. Cromatică diversă. Toamnă, primăvară, iarnă… Timp de furtună. Paleta de culori variază de la închis sau întuneric spre deschis şi lumină. Rusticul e la el acasă. Case de ţară, drumuri pustii, ici-colo, câte un om grăbit din cauza furtunii. Toate acestea le-am văzut în cadrul expoziţiei de artă a Eudochiei Robu, vernisată la Misiunea OSCE din R. Moldova.
Chiar pictoriţa Eudochia Robu ne face o incursiune în lumea lucrărilor sale. „Toate tablourile reprezintă arhicunoscutul nostru Butuceni. Am fost acolo de mai multe ori. M-a impresionat foarte mult şi nu am putut să las aceste locuri frumoase fără a le imortaliza pe pânză”.
Cu pensula în mână, ideea prinde viaţă
Eudochia Robu spune că, atunci când ia pensula în mână, uită de tot. E doar ea, culorile şi pânza. „Nu pictez în fiecare zi, dar când încep a picta, lucrez mai mult timp, fără a permite cuiva să mă întrerupă”. Pictoriţa povesteşte că totul porneşte de la o idee. „Gândul poate să se învârte în cap o săptămână, o lună, un an. După ce iau pensula în mână, ideea prinde viaţă”. Nelly Canţer, realizatoarea emisiunii Artelier la postul TV Moldova 1, spune că a cunoscut-o pe Eudochia pe când realiza o emisiune. Pe atunci tablorurile ei aveau o semnificaţie aparte. Lucra mai mult în atelier, în casa sa de la ţară, cu multe flori în curte. Aceste picturi, însă, diferă de ceea ce a făcut ea până acum. „Această expoziţie e cu totul alta. Picturile sunt făcute în afara casei, la Butuceni. Autoarea lucrează foarte mult. Este, pur şi simplu, o artistă prin vocaţie. Încercările sale de a se găsi, de a se afirma, sunt foarte destoinice şi ea se prezintă foarte bine, frumos şi profesionist”.
Un tablou – ca un copil
Margareta Glibiciuc povesteşte despre sora ei, cum se adânceşte în pictură atunci când ia pensula în mână. „În fiecare tablou lasă câte o bucăţică de suflet. Iar ele, tablourile, sunt pentru ea ca nişte copii pe care îi creşti. Când ai mai mulţi copii în familie, ţii la fiecare în parte. Aşa şi cu aceste tablouri, fiecare este o părticică din suflet”. Cel mai preferat tablou pentru Eudochia Robu este „Bunăvestirea”. „Acest tablou prezintă o roată de depănat care se păstrează în muzeul de la Butuceni. Şi casa e din acelaşi sat. Chiar şi zidul este reprezentativ pentru localitate. Din păcate, se năruie pe alocuri. În partea de sus a tabloului, este duhul sfânt în chip de hulub. Cred că ne apără şi ne va apăra şi în continuare de tot răul din viaţa noastră”.
Filosofia culorilor
Potrivit pictoriţei, tabloul „Convieţuire” reprezintă durerea căderii. Unul dintre vizitatorii expoziţiei, Sergiu, a descris acest tablou ca fiind unul cu tematică rustică, care reflectă un oarecare loc, dintr-un oarecare sat. „Culorile sunt foarte interesante. Ele sunt destul de luminoase. Într-un fel, parcă nu e cu totul real. Pentru că, de exemplu, dacă am fotografia acelaşi lucru, ar fi cu totul altă interpretare. Parcă nu e clar, e dimineaţă sau e amurg. Căderea pietrelor, din această pictură, este greu de explicat. Este un presentiment de zbor, de parcă această parte s-a rupt de la pământ, iar restul planează în aer”.
Vasile Bibic, artist plastic, spune: „Privind aceste tablouri, am nişte sentimente de satisfacţie personală. Faţă de expoziţiile precedente, aceste lucrări sunt mai interesante, sunt executate cu căldură. Eu am văzut o transformare foarte frumoasă şi prodigioasă în creaţia acestei artiste. Fiecare lucrare executată are o încărcătură gingaşă, cu nişte firave emoţii ascunse în adâncul sufletului, pe care pictorul încearcă să ni le transmită şi nouă”.
Veronica Russu
