Ginul Fanstasmagoriei
Un preşedinte reprezintă cartea de vizită a statului în fruntea căruia este ales. În acest sens, cartea de vizită a Fantasmagoriei, un stat mai nou de pe harta lumii, pare cam şifonată. Este ca o sugativă care absoarbe toată mizeria şi negativismul de la şedinţele Parlamentului, de la întâlnirile particulare cu “cei mai mari”, cu cei care stau în spatele tuturor sentinţelor, de la imposibilitatea de a lua o decizie independentă, care poate avea urmări nu tocmai plăcute, de la conştientizarea acestei “impotenţe”.
Cea mai mare problemă a “liderului” Republicii Fantasmagoria constă în faptul că el înţelege prea bine tot ce se întâmplă în jur, dar nu poate face nimic fie din lipsă de curaj, fie din cauza caracterului cam molatic sau pentru că nu poate ieşi împotriva celor care l-au făcut “fruntea” ţării.
De când a fost instituit în funcţie, îi sunt dirijate toate mişcările. Chiar şi la baie merge după un orar fixat, iar în vis i se dau indicaţii despre ceea ce trebuie semnat, unde anume urmează să se ducă şi ce trebuie să spună. De fiecare nerv al omului e prins câte un fir invizibil, de care trag păpuşari licenţiaţi, coordonându-i acţiunile. Se pare că, înainte de a fi numit preşedinte, acesta a semnat un acord cu cei care i-au înaintat candidatura. Când anume expiră termenul de valabilitate a acestui acord, nu se ştie. Dacă a fost semnat cu sânge, nu se va sfârşi vreodată. Sufletul vândut nu se restituie. În schimb, poate fi băgat în sticla cu vin fie pentru ca să se îmbete, fie ca să se purifice.
“Marioneta” de bază a Fantasmagoriei şi-a comandat, pentru colecţia sa de vinuri, nişte sticle speciale cu inscripţia “Preşedintele”. Surse bine informate anunţă că, până în prezent, s-au produs 50 astfel de sticle. Acest număr nu constituie limita aspiraţiilor şefului Fantasmagoriei. Gurile rele spun că şeful vrea să-şi înece amarul în vin. Cei care încă mai cred în ziua de mâine şi că lucrurile mai pot fi schimbate dezmint aceste informaţii. Ei cred că sticla este vasul purificator, care poate servi drept refugiu pentru un suflet pierdut în spaţiu, care rătăceşte între ordinele primite şi bunul-simţ, un gin, care-şi doreşte să îndeplinească dorinţele cetăţenilor unei ţări lăsate în voia sorţii.
Aşa că, în scurt timp, se aşteaptă apariţia sticlelor fermecate. “Preşedintele Fantasmagoriei” va putea fi găsit în casa fiecărui om şi sorbit până la ultima picătură. Dopul sticlei va putea fi scos cu o sfârlă, iar la mângâierea sticlei, spiritul “şefului statului” va putea îndeplini dorinţele oamenilor. Important e ca aceste sticle să ajungă la fiecare cetăţean al R. Fantasmagoria. Pe de altă parte, ginul nu va putea ieşi la libertate până nu va realiza dorinţele oamenilor şi atâta timp cât aceştia nu vor decide că sarcina sa e încheiată. O altă scăpare ar fi Aladin, care să salveze “spiritul”. Cine însă dintre politicieni şi-ar asuma rolul lui Aladin rămâne o întrebare deschisă. E mult mai simplu să conduci când ginul e în sticlă, decât atunci când bântuie la libertate. Va avea el oare vreo scăpare?
Ozana SCĂPATU
