Un război cu 60 de milioane de morți
Orice război, mare sau mic, e de condamnat. Cu atât mai mult, unul mondial. Și dacă îl condamnăm pe Hitler, de ce să-l elogiem pe Stalin? De aproape 30 de ani, URSS nu mai există. Arhivele s-au deschis. Toată lumea a aflat și știe azi că cel de-al doilea război mondial nu a fost doar o nebunie a lui Hitler și a Reichului german, ci o cârdășie a doi dintre cei mai odioși criminali ai vremii: Adolf Hitler și Iosif Stalin.
Ca azi, de 8 mai, cu 74 de ani în urmă, se sfârșea cel de-al doilea război mondial. Mâine avem 9 mai, prima zi de pace în Europa (și în lume), după aproape 6 ani de război ucigător, care a luat cu el viața a cel puțin 60 de milioane de oameni (3% din populația globului la acea vreme), mai mult de jumătate dintre care (35 de milioane) erau civili. A fost un război care nu a ucis doar oameni. Potrivit estimărilor, războiul doi mondial a costat, în bani și resurse, mai mult decât toate celelalte războaie la un loc: 1.000 de miliarde USD la valoarea anului 1945. Cea de-a doua conflagrație mondială, care nu a fost un război „eroic” doar dintre ruși și nemți – fabulațiile propagandei sovietice și pro-rusismului post-sovietic, a implicat direct, sau a afectat, în urma luptelor de pe diferite teatre ale războiului, 97 de state și națiuni.
Războiul, de la încheierea căruia marcăm (nu sărbătorim) azi 74 de ani, mi-a ucis bunelul. Minaie Botin, tatăl mamei, nu s-a mai întors de pe front. Sovieticii l-au dat în 1944 „dispărut fără urmă” și dispărut rămâne până astăzi. Nu știu dacă bunicu-meu Minaie a înțeles, la acea vreme, ce e cu acest război, era unul de „ocupație fascistă” sau de eliberare de sub ocupație sovietică, dacă mulți nici până azi nu înțeleg (ori se prefac că nu înțeleg) și repetă dogmatic postulatele istoriografiei sovietice despre „marele război pentru apărarea patriei” și despre „victoria armatei sovietice” în acel război. Așa sau altfel, bunicul meu este și el unul din cei 60 de milioane, pierduți în acel iad armat. Bunică-mea, Țana, a rămas, pe timp de război (iar după război – și pe timp de foamete) și tată și mamă la trei fete, fără mână de bărbat la casă. Și nu e doar cazul ei. Războiul nu a ocolit nimic și pe nimeni și a ucis ani de-a rândul, tot ce i-a căzut în cale, soldați și civili, bărbați și femei, tineri și bătrâni, părinți și copii, mame și tați, bunei și bunici, a distrus state, vieți și destine.
Orice război, mare sau mic, e de condamnat. Cu atât mai mult, unul mondial. Dar războiul nu e un fenomen meteorologic, apărut din senin. Și dacă condamnăm războiul, e logic să fie condamnați, în primul rând, cei care au pus la cale acel război. Dacă îl condamnăm pe Hitler, de ce să-l elogiem pe Stalin? Da, cât a existat Uniunea Sovietică, accesul la arhivele de stat, mai ales la secretele legate de războiul doi mondial, era o chestie inimaginabilă. Dar de aproape 30 de ani URSS nu mai există. Arhivele s-au deschis. Toată lumea a aflat și știe azi că cel de-al doilea război mondial nu a fost doar o nebunie a lui Hitler și a Reichului german, ci o cârdășie a doi dintre cei mai odioși criminali ai vremii: Adolf Hitler și Iosif Stalin. Pactul Ribbentrop-Molotov, cunoscut și ca Pactul Stalin-Hitler, a fost demult deconspirat. Semnat la Moscova, la 23 august, 1939, de șeful guvernului de atunci, tot el ministru de Externe al URSS, Veaceslav Molotov, și de ministrul de Externe german, Joachim von Ribbentrop, Pactul a fost un tratat de neagresiune încheiat între Uniunea Sovietică și Germania nazistă, prin care cei doi și-au convenit interesele și și-au împărțit zonele de influență în Europa. Urmare a Pactului, în septembrie, același an, Rusia (URSS) și Germania invadează și împart între ele Polonia, după care Moscova se apucă de refăcut granițele cu Finlanda, urmează ocuparea celor trei State Baltice (Letonia, Lituania și Estonia), iar pe 28 iunie 1940, Rusia ocupă și Basarabia. „Frăția” dintre Stalin și Hitler nu ține, însă, decât până în vara anului 1941. Pe 22 iunie, Germania atacă URSS, armata română trece Prutul, Basarabia revine la România și rămâne parte a României până pe 24 august 1944, când este ocupată din nou de trupele sovietice și reîncorporată, arbitrar, Uniunii Sovietice, conform tranzacției interbelice dintre Stalin și Hitler. Ce a însemnat și care au fost consecințele Pactului Ribbentrop-Molotov pentru Basarabia, le cunoaștem: deportările, colectivizarea forțată, foametea, lagărele de muncă, lagărele politice, gropile cu var, beciurile de execuție, psihiatriile, deznaționalizarea, dezumanizarea…. De aproape 30 de ani, URSS nu mai există. Pe 27 August, 1991, Basarabia se rupea de la Rusia Sovietică și își declara independența. Deși sunt ani, Pactul Ribbentrop-Molotov planează, însă, în continuare, ca un blestem, peste Moldova de la est de Prut. Rusia se împotrivește să plece din Basarabia. În ciuda faptului că, de 29 de ani, nu mai deține trupe militare în dreapta Nistrului, Moscova își scoate în fiecare an la marș, de 9 mai, trupele civile de ocupație în speranța că 28 iunie, 1940, s-ar putea repeta.
Anul trecut, în cadrul festivităților de 9 mai, organizate de Igor Dodon (doar la Moscova și Chișinău se sărbătorește moartea a 60 de milioane de oameni), de pe scena din Piața Marii Adunări Naționale, s-a scandat „Trăiască armata sovietică împreună cu tovarășul Stalin!”. Mesajul de răspuns ar fi: „Trăiască, Trăiască, Trăiască și Înflorească, Moldova, Ardealul și Țara Românească”. Curios, ce mesaje le-a pregătit Moscova socialiștilor lui Dodon de 9 mai, pentru acest an? Deocamdată a fost anunțat că primul marș spre cimitirul armatei sovietice de ocupație din strada Pan Halippa, va fi organizat, cu începere de la 6 dimineața, de către Partidul Șor, după care scenariul va fi repetat de socialiștii lui Dodon. Și unul, și altul, vor specula, ca de obicei, sub steagurile fostei URSS, un act de mare tragism, de care Rusia și armata sovietică se face deopotrivă vinovată cu regimul nazist al lui Hitler și care în toată Europa este consemnat pe 8 mai ca Ziua Memoriei, iar pe 9 mai este celebrată Ziua Europei. Și la Chișinău, pe 9 mai, în Grădina Publică Ștefan cel Mare, va fi sărbătorită Ziua Europei. Dar fără steaguri roșii, fără robă militară sovietică și vodcă rusească.
