Era o zi de primăvară rece și eram la repetiții pentru dansul absolvenților/telor de liceu, din clasa a 12-a, care urma să aibă loc în ziua magică de 31 mai. Perechile erau alineate și se duceau câteva pe rând pentru a repeta o anumită mișcare, sub văzul critic al tuturor. Care mai încrezător, care mai … Continuă lectura EDITORIAL/ Dizabilitatea nu e o glumă