Audienţe inutile în stat
Pe 15 noiembrie, primara generală interimară a municipiului Chişinău, Silvia Radu, a primit cetăţenii în prima sa audienţă în noua sa calitate. Pe la amiază, redacţiile au recepţionat comunicate de presă extinse, despre acest eveniment special din viaţa Silviei Radu. Comunicatele erau însoţite de poze în care primara interimară vorbea cu persoane împovărate de probleme, care au reuşit să ajungă în audienţă. Ieri, Silvia Radu a aflat despre nişte construcţii neautorizate prin zone rezidenţiale, despre alte probleme din viaţa municipiului, cum ar fi cele legate de lipsa căilor de acces în unele zone. Silvia Radu le-a promis oamenilor că se va întâlni cu ei de două ori pe lună, în a II-a şi a IV-a zi de miercuri, astfel încât problemele orăşenilor să fie soluţionate eficient. Seara, unele posturi TV au inclus în buletinele de ştiri reportaje de la eveniment. Ce va urma? Cu mici excepţii, aproape nimic. Exact cum nu se întâmplă nimic în alte numeroase situaţii în care cetăţenii, după mult efort, ajung în audienţă la înalţi demnitari. Dacă ar fi altfel, oamenii nu ar bate pragurile redacţiilor, implorând ca jurnaliştii să le rezolve problemele.
În cei 13 ani de activitate ai ZdG, sute de oameni au păşit pragul redacţiei, nemulţumiţi de activitatea instituţiilor statului. Majoritatea veneau la ZdG după ce fuseseră în audienţă pe la diferiţi şefi, dar şi adresaseră scrisori consistente unor ministere, Parlamentului şi parlamentarilor, Preşedinţiei, Procuraturii sau Consiliului Superior al Magistraturii. Toţi cei care au ajuns în aceşti ani pe la redacţie erau nemulţumiţi de răspunsurile autorităţilor sau de lipsa acestor răspunsuri. După ce ZdG scria despre problemele lor, unii continuau să insiste în faţa autorităţilor, anexând la scrisori articolele din ziar şi subliniind în preambulul din începutul petiţiilor că o copie a documentului este expediată şi în adresa redacţiei.
Avem zeci de cititori pe care i-am cunoscut acum 13 ani, când s-a lansat ZdG, dar care încă nu au încheiat lupta cu sistemul. Cei mai mulţi se confruntă cu probleme simple, la prima vedere, dar care le întunecă existenţa.
Nicolae Petrovici, din satul Trinca, raionul Edineţ, are 75 de ani. Acum 13 ani avea 62, era mult mai tânăr şi în puteri. Dl Petrovici nu are un caz privat. El luptă pentru păstrarea Defileului Trinca – monument al naturii din nordul R. Moldova. Nicolae Petrovici a fost în audienţe pe la miniştri şi procurori, dar lucrurile degradează, astfel încât cei care distrug acest monument nu au mai găsit nimic de făcut decât să-l ameninţe cu moartea. Toţi miniştrii şi procurorii pe la care a ajuns în audienţă în aceşti ani nu-şi mai amintesc de acest om, dar nici de problemele invocate de el.
La fel şi Vera Eşanu, din Chişinău, care luptă cu nedreptăţile din zona Pieţei Centrale. Săptămânal, ea ajunge în audienţă la autorităţi, dar nimic nu se schimbă în bine. Acum câteva zile, Vera ne-a informat despre alte mizerii din preajma Pieţei, încheind că nu mai are la cine apela cu aceste probleme, decât la şeful statului, Igor Dodon.
Şi Mihai Dârul, din Corjova, Dubăsari, încearcă să sensibilizeze autorităţile la problemele sale şi ale concetăţenilor săi. Fără rost.
Fiecare dintre cei ajunşi în audienţe la demnitari deţin dosare întregi de acte, probe, argumente, scrisori, mai puţin răspunsuri… Aţi văzut vreodată, pe vreun site al instituţiilor noastre publice şi de stat, rapoarte complexe despre audienţa cetăţenilor şi mai ales despre cum au intervenit autorităţile în soluţionarea problemelor acestora? Nu căutaţi, pentru că nu veţi găsi. Am căutat ieri, pe la rubricile AUDIENŢĂ, dar în aceste compartimente lipsesc orice informaţii.
Sigur, miniştrii, deputaţii, şefii de stat, procurorii sau justiţiarii nu au cum reuşi să completeze şi să supravegheze aceste rubrici. Să nu uităm, însă, că fiecare înalt demnitar are o echipă întreagă de funcţionari plătiţi din banii statului, care ar trebui să supravegheze strict, şi nu doar în electorale, cum sunt soluţionate problemele lui Nicolae Petrovici, ale Verei Eşanu sau ale lui Mihai Dârul, dar şi ale altor mii de cetăţeni neîmpăcaţi cu statul…
