(sondaj ZdG) De ce fel de președinte are (sau nu are) nevoie R. Moldova?
Pe 1 noiembrie trebuie să mergem la vot și să ne alegem președintele pentru următorii patru ani. Nu un președinte pentru el, pentru familie sau partid, ci un președinte pentru noi. Ultimele sondaje de opinii arată că 50% din electorat încă nu are o claritate pentru cine să voteze. Din opt pretendenți, alegerea trebuie să cadă doar pe unul.
Alecu Reniță, deputat în Primul Parlament
Încă în Primul Parlament, am fost împotriva inițiativei legislative de creare a instituției prezidențiale. De ce? Din simplul motiv că Moscovei îi era mai ușor să administreze fostele colonii printr-un șef de stat, nu prin parlamente. Temerile mele s-au adeverit la scurt timp: în decembrie, 1991, președintele M.Snegur a semnat la Alma-Ata aderarea R. Moldova la CSI. Sub o formă sau alta, instituția prezidențială de la Chișinău a fost permanent legată de Kremlin și a încercat să dicteze interesele Rusiei în R. Moldova. Lucinschi, Voronin și Dodon au demonstrat cât de inutilă, costisitoare și parazitară este instituția prezidențială, fiind un incubator de funcționari fără demnitate și conștiință românească. Consider că în anul 2000 am făcut modificări importante în Constituție, transferând juridic dominanta puterii spre parlament. Vă asigur, dacă în ultimii 4 ani R.Moldova nu avea ca șef de stat un trădător, un trântor petrecăreț și parazit, am fi putut să transferăm zeci de milioane de lei spre pensionarii bolnavi și flămânzi, dar nu spre plăcerile personale ale acestui nesimțit de Dodon. Repet pentru alegătorii amețiți de minciunile lui Dodon – nu votați acest demagog, care v-a luat bucățica de la gură și v-a nenorocit timp de 4 ani.
Mihai Adauge, istoric
La 1 noiembrie avem datoria să mergem la vot, or, pentru acest drept s-au depus de-a lungul anilor mari eforturi și sacrificii. Este adevărat, timpurile sunt tulburi, opțiunile confuze și candidații departe de a fi univoc de morali și credibili. În plus, competiția electorală implică tehnologii dintre cele mai sofisticate pentru a abate oamenii de la judecarea adevărată a lucrurilor. În situații de incertitudine, eu întotdeauna mă călăuzesc de două principii magistrale în alegerea unui conducător, fie de neam, de oaste, de stat. Unu: trebuie să aibă dragoste pentru poporul pe care vrea să-l conducă. Și doi: să aibă înțelepciunea de a conduce. Un președinte adevărat trebuie să aibă înțelepciunea regelui Solomon și dragostea pentru poporul său asemenea marelui Ștefan.
Valentina Cușnir, diaspora Italia
Tot ce se petrece în așchia de stat R. Moldova numai alegeri nu pot fi numite! În atare situație, chiar nu avem nevoie de un președinte, indiferent cine ar fi să ajungă. La modul obiectiv, niciunul dintre candidați, din diferite motive, nu merită să ajungă președinte. Din cei 8, trei trebuie excluși din start: Dodon, Usatîi şi Violeta Ivanov, fiind total compromiși. Cum sunt și ai cui sunt, s-a scris destul. Greșeala celorlalți 5 e că nu s-au înțeles între ei. Trebuiau să se adune, să discute și să meargă în alegeri cu un program comun de stopare a declinului, în care a adus-o Dodon cu șobla (gașca, n.r.) sa. Tot aici trebuiau să discute și problema viitoarei administrații prezidențiale și să se implice toți în campania electorală spre binele cetățenilor. Ar fi crescut încrederea în această instituție, iar cetățenii ar fi ieșit uniți la vot. Dar așa lumea rămâne descumpănită.
Corneliu Rusnac, jurnalist
Cred că funcția de președinte în R. Moldova ar trebui redusă la ceea ce ne dictează logica Constituției. Adică să fie una onorifică doar, cum este, de exemplu, în Italia, Israel sau Austria. O parte din competențele președintelui ar trebui să-i revină Parlamentului, alta – prim-ministrului. Aceste două instituții – Guvernul și Parlamentul – ar trebui să joace un rol-cheie în stat. Dacă e să facem o analiză a rolului pe care l-a jucat instituția prezidențială, în special după anul 2000, ajungem la concluzia că a fost un generator continuu de crize politice, mai ales când a trebuit ales șeful statului. Vedem că situația nu s-a ameliorat nici după ce s-a revenit la alegerea directă a președintelui, din cauză că e foarte greu ca, în R. Moldova, șeful statului să fie doar arbitru, cum prevede Constituția, nu și jucător. Din această cauză cred că ar trebui să avem un stat parlamentar clasic, iar prima persoană în stat să fie premierul.
Pentru conformitate, P.G.
