VIDEO „Cimitirul” de copii din WC

Era anul 2016 când satul Zberoaia, raionul Nisporeni, a fost zguduit de vestea că un copil din localitate s-a stins din viață, după ce a căzut în toaleta din curtea casei. 

„Autopsia a arătat că el a încercat să strige și s-a înecat”

Ziua de 1 aprilie rămâne a fi, an de an, zi de doliu pentru familia Butnaru. Este ziua în care l-au pierdut pe Vitalin, un băiețel de doar un an și opt luni. Lidia Butnaru, bunica băiatului, spune că nu s-a gândit niciodată că toaleta din curtea casei le poate aduce atâta necaz. Era plecată la sora sa, iar Vitalin și fratele său mai mic rămăseseră acasă, în grija mamei. Bunica își amintește că, la un moment dat, copilul a spus că se duce la veceu, iar mama sa a rămas în casă cu fratele mai mic al băiatului. La scurt timp, bunica revenise acasă, avea pregătite pentru el bomboanele pe care i le promisese când a plecat. „Vitalin, Vitalin!”, îl striga și căuta bunica, dar nu-i răspundea nimeni. 

Imediat au început căutările. Au mers la veceul din curte, dar spun că nu au văzut nimic suspect. Familia l-a căutat cu disperare în tot satul, dar copilul dispăruse fără urmă. Ajunși acasă, bunica își amintește că era cu gândul la veceul din grădină și a rugat-o pe mama băiatului să verifice încă o dată dacă acesta nu este acolo.

„Ania, ia furca și cu coada furcii, răscolește să vezi dacă nu-i acolo, pentru că acolo mă doare inima”, i-ar fi spus ea mamei copilului. Aceasta, după ce s-a uitat mai atent, a spus, speriată: „Mamă, este ceva aici!”. Fata a căzut jos lângă ușă. M-am dus eu să caut și, căutând, i-am văzut piciorușul…  Am început a striga, au venit vecinii și au demolat veceul și l-au scos de acolo. Au sărit să-i acorde primul ajutor, dar nu, nu a fost chip, era prea târziu. Autopsia a arătat că el a încercat să strige și s-a înecat, i-a intrat apșoară în plămâni”, povestește femeia plângând.

Lidia Butnaru spune că „nu există nimic mai dureros decât să pierzi un copil”. Printre lacrimi, recunoaște că „durerea încă le este mare”… Acum, deși mai are încă șapte nepoței, povestește că „fără dânsul e tare urât și dureros, prea drag ne-a fost la toți”. 

„Trebuie de gândit și la țăran, să poată și el săracu’ să aibă o condiție mai bună”

Toaleta în care a avut loc tragedia a fost demolată și astupată chiar în ziua în care băiețelul s-a înecat. Deși a fost schimbată de mai multe ori și adaptată ca să nu se mai întâmple asemenea nenorociri, aceasta tot în spatele casei a rămas, iar familia zice că, din lipsă de resurse financiare, nu are posibilitate să-și transfere veceul în casă. „E greu la noi. Foarte greu când nu ai cu ce…”, oftează femeia.

Locuitorii satului povestesc că acea veste i-a îngrozit, dar că în sat nu s-a schimbat mai nimic după acel caz. Vasile, un locuitor al satului, spune că majoritatea consătenilor, în continuare, folosesc toaletele din curtea casei, iar veceu în casă „mai răruț care au, doar cei care trăiesc mai bine”.

„În sat toată lumea, unde vă uitați, iată, îl are în grădină, rar care să nu-l aibă în grădină. Care și cum l-au putut face, care îl face mai bun, la care îi făcut că poți să cazi cu tot cu el, chiar și un om bătrân poate cădea în el, dacă nu-i făcut cum trebuie. După puterea omului. Care au femeile prin străinătate, se mai duc și ei, mai fac niște bani și fac veceul „ca lumea”, care nu, trăiesc și ei cum pot, sărmanii. Vreo câțiva ani îl sapi, trec vreo doi-trei ani, altă bortă trebuie să faci, așa umpli toată grădina cu… Și ar fi bun ca ăștia care ne conduc să se gândească și la noi, cei de la țară, dar la noi nu se prea gândesc, ei se gândesc la buzunarul lor. Ei, ne chinuim și noi așa”, spune, mâhnit, bărbatul.

„Trebuie să ne gândim ceva, noi ne gândim că facem noi, așa, în grădină, dar ăștia de sus trebuie să se gândească, conducerea. Iată ne-au tras apă de băut, se poate de făcut și o canalizare. Dar iată, încep iar cu alegerile, iar se buntuluiesc (se ceartă – n.r.). Dar cui îi trebuie? Câtă mamă de cheltuială fac ei cu alegerile, trebuie de gândit și la țăran, să poată și el săracu’ să aibă o condiție mai bună”, spune Vasile.

 „O canalizare nu e așa de ieftin să o faci, trebuie să se implice statul”

Un alt locuitor susține că, deși li s-a promis demult că va fi construit un sistem de canalizare, acesta încă nu există. Bărbatul afirmă că majoritatea consătenilor înțeleg pericolul toaletelor improvizate din grădină, dar le construiesc după posibilități, pentru că „o canalizare nu e așa de ieftin să o faci, trebuie să se implice statul”.

„Ar fi bine să fie canalizare, pentru că oricum apa se duce la apa subterană pe care tot noi o consumăm, dar trebuie să se implice statul, omul simplu nu are putere să o facă. Dacă ar fi canalizare, mulți și-ar face cum trebuie, pentru că îl faci pe o viață și rămâne și la alții. Acum oamenii îl fac după posibilități. Nu vedeți ce sărăcie e aici? Dacă de lucru nu-i, nu se investește nimic. Vedeți că toți sunt împrăștiați, lumea pleacă, la sat nu prea se întorc”, aflăm de la un bărbat din Zberoaia. 

„Avem în grădinile noastre câte o bombă ecologică”, dar „sistem de canalizare nu există”

Dinu Guțuțui, primar al satului Zberoaia pentru al doilea mandat, constată că majoritatea sătenilor, în continuare, au blocuri sanitare improvizate în curtea casei, pentru că, în localitate, „cu părere de rău, un sistem de canalizare, nu există”. Deși alesul sătenilor susține că „avem în grădinile noastre câte o bombă ecologică”, spune că nu se preconizează construcția unui sistem de canalizare în timpul apropiat și motivează că soluționarea acestei probleme necesită investiții mari. Dinu Guțuțui explică că venitul primăriei este mic și „este foarte greu să te dezvolți”, mai ales că, de multe ori, bugetul statului „se mai împarte și pe criterii politice”.

„Ar trebui să existe un program național pentru gestionarea deșeurilor și construcția sistemelor de canalizare, deoarece e foarte greu ca o localitate singură să construiască un sistem de canalizare clasic. Noi căutăm resurse financiare, dar știți că multe finanțări europene ce țin de dezvoltarea infrastructurii din comunitățile noastre s-au oprit și e foarte greu să găsim bani”, afirmă Dinu Guțuțui.

„Nu există tragedie mai mare decât o mamă să-și îngroape copilul”

În 2020, Viorica ar fi împlinit patru ani. „Abia începuse a merge”, când a rămas în grija rudelor să se joace prin ogradă, pentru că familia era ocupată cu lucrări de reparație, spune Ecaterina Ciobanu, mama fetiței. O clipă de neatenție a fost suficientă ca micuța să dispară, peste câteva minute fiind găsită în blocul sanitar din spatele casei. Era însă prea târziu. „Parcă a fost un vis, nu realitate. O tragedie de nedescris, tragedie mai mare ca asta nu există”, spune mama fetiței. Era 3 noiembrie 2017, zi care a rămas pentru totdeauna în memoria familiei Ciobanu din Ialoveni. „Foarte repede am găsit-o, dar deja era infectată, era moartă din cauza mizeriei din veceu. Medicii mi-au spus că să fi căzut în apă curată, o salvam. E un gol în inimă, în suflet, o rană adâncă, pe viață. Nu există tragedie mai mare decât o mamă să-și îngroape copilul”, continuă, plângând, Ecaterina Ciobanu, mama copilei.

Tragedia a marcat profund întreaga familie. După decesul fiicei, sistemul nervos al Ecaterinei a cedat, timp de trei luni fiind țintuită la pat. Sora mai mare a Vioricăi și până astăzi nu a depășit cele întâmplate. Ecaterina spune că și după trei ani, familia urmează tratamente medicamentoase pentru a-și reveni. „Atunci eram pierdută. Încercăm să ne recuperăm câte puțin și să mergem înainte. Mama și celelalte două fete au fost salvarea mea, dacă nu erau ele, credeți-mă că nu… Am încercat să mă iau în mâini cu fetița mai mică, timpul liber să-l petrec cu copilul, să nu cad în depresie, știind că ei, copiii, au nevoie de mamă sănătoasă, puternică, optimistă, așa încât să le dau un viitor”, povestește femeia.

Ecaterina spune că, ulterior, gaura veceului a fost micșorată, iar drumul spre el a fost blocat, „dar deja e târziu, copilul nu-l mai putem întoarce”, spune, îndurerată, mama fetiței. Familia, totuși, folosește blocul sanitar din grădină, pentru că, explică Ecaterina, „e foarte greu financiar, foarte greu, eu cu operație la spate, soțul cu operație la spate, copilul în scaun cu rotile, un alt copil mic, e foarte greu, dar vrem să ne facem căsuța noastră și deja să ne facem condiții acolo”.

48% dintre locuitorii orașului Ialoveni au acces la un sistem de canalizare

Potrivit primarului de Ialoveni, Sergiu Armașu, 48% dintre locuitorii orașului au acces la un sistem de canalizare. Primarul recunoaște că acesta este un sistem vechi, care cedează. Deși în ultimii patru ani, potrivit alesului local, au fost investiți peste 20 de milioane de lei în sistemul de canalizare, abia în luna iulie vor fi date în exploatare alte două țevi ale sistemului central de canalizare, „dar avem încă de lucru, fiindcă până la sistemul central trebuie să conectăm fiecare domiciliu. Este un lucru enorm”. 

„În primul rând, noi nu avem suficiente resurse financiare ca să construim acest sistem de canalizare. Acum avem câteva proiecte mari, lucrăm ca tot orașul să fie aprovizionat cu sistem de canalizare, dar e o perspectivă de viitor, pentru că un sistem de canalizare nu se construiește atât de simplu. Atunci când nu putem acoperi cheltuielile, viteza de construcție este mică”, explică Armașu. 

O altă problemă, susţine primarul, e că repartizarea bugetului de stat către autoritățile publice locale se face pe criterii politice.

„Poate era bine să fie o politică coerentă care să prevadă precis și repartizarea să fie făcută la fiecare primărie egal. Cred că trebuie să funcționeze criterii clare. Atâta timp cât nu există astfel de criterii, o să sufere mai multe primării. Astăzi, cred că nu-i secret pentru nimeni dacă o primărie este mai bine finanțată, păi primăria ceea face parte dintr-o formațiune politică. Asta e situația și noi trebuie să recunoaștem”, afirmă primarul de Ialoveni, precizând că soluționarea problemelor accesului la apeduct și canalizare trebuie să fie una prioritară pentru toate localitățile, dar, în primul rând, trebuie să fie o prioritate la nivel național. 

„A fost o tragedie care ne-a marcat pe toți” 

În 2015, vestea că o fetiță de nici doi ani a decedat, după ce a căzut în toaleta din grădină, a îngrozit locuitorii satului Semeni, comuna Zagarancea, raionul Ungheni. „Fiecare era scârbit atunci, așa o tragedie mare. Când moare unul bătrân tot e trist, dar un copilaș…”, povestește Nicolae, din Semeni. Aurelia, o altă locuitoare, își amintește că „toată lumea era șocată”. Femeia afirmă că familia a depășit foarte greu această tragedie.

Ina Rîbcic, asistenta socială din cadrul Primăriei Zagarancea, spune că ceea ce s-a întâmplat „a fost o tragedie care ne-a marcat pe toți. Toată familia, dar și locuitorii satului erau șocați, pentru că nu au mai fost înregistrate asemenea cazuri la noi”.

„Familia a fost susținută psihologic, dar vreau să vă spun că părinții foarte greu au depășit, mama, fiind o femeie credincioasă, foarte des mergea la biserică, poate asta a și salvat-o. Au trecut cu greu, dar au trecut. La moment, familia are patru copii, dar, oricum, ceea ce a fost e o tragedie”, spune aceasta.

Familia a evitat să comunice despre tragedia de acum cinci ani. Bunica fetiței a menționat, printre altele, că „nu mai vreau nimic, să uit…”.

„Suntem o țară foarte săracă cu oameni foarte bogați”

Și în această localitate nu s-au schimbat prea multe după acel caz tragic. Deși asistenta socială susține că locuitorii s-au responsabilizat mai mult și sunt mai prudenți la folosirea veceurilor, majoritatea locuitorilor din sat continuă să facă uz de toaleta din grădină, la fel ca și familia în care s-a produs tragedia. Angajata primăriei spune că, ulterior, familia a fost susținută financiar și și-a construit „un colțișor igienic” în casă, dar, din cauza stării financiare precare, nu au avut posibilitatea să transfere și veceul în casă, astfel au adaptat toaleta veche și continuă să o folosească. „Populația este afectată de sărăcie în marea majoritate și nu-și permit toți să aibă condiții igienice în casă, adică să-și construiască un veceu”, susține Ina Rîbcic.

„Ar fi bine să fie canalizare, ca să nu fie veceuri de astea, de lemn, cum sunt acum și cu borți așa mari. A fost vorba de canalizare încă de când era fostul primar. O parte dintre săteni au fost contra, altă parte au fost pentru. Așa a rămas problema nerezolvată”, constată Aurelia, din Semeni. „

Moldoveanul nostru vrea să trăiască ca în Europa, dar nu are posibilități, fiecare și-a făcut acasă canalizație, ceea ce nu-i corect. Asta e antisanitărie. Închipuiți-vă, fântâna e alături de canalizare. E foarte rău ce facem noi, dar suntem nevoiți. Trebuie să avem canalizare centralizată, așa cum au satele din Europa, dar pentru asta trebuie bani şi știm că mijloace bănești pentru sate nu prea sunt. Suntem o țară foarte săracă, cu oameni foarte bogați, din cauza asta în sat nu avem canalizare”, se arată indignată Raisa, o altă locuitoare din Semeni. 

90% dintre locuitorii comunei folosesc veceurile improvizate din spatele casei

Vasile Gaviuc, primarul comunei Zagarancea, susține că aproximativ 90% dintre locuitorii comunei folosesc veceurile improvizate din spatele casei, iar alte 10%, care au o situație financiară mai bună, au reușit să-și construiască fose septice individuale. Alesul local precizează că abia în 2021 vor fi întreprinși primii pași pentru soluționarea problemei canalizării centralizate, acum fiind elaborat proiectul tehnic și de eliberare a devizului estimativ. 

„Acest tip de investiție este în vizorul autorității publice locale. Până acum s-a efectuat construcția și extinderea rețelelor de apeduct, aceasta fiind prima etapă. Urmează să fie efectuată rețeaua de canalizare. Însă procedura de adoptare, de aprobare a finanțării, prin Fondul Ecologic Național, necesită timp și o anumită procedură birocratică. Nu se face atât de simplu. În R. Moldova avem unele fluctuații, cum ar fi schimbarea unui guvern cu alt guvern, schimbarea miniștrilor, schimbarea anumitor cerințe, criterii. Acest lucru stagnează procedura de aprobare a unor finanțări, aprobări de proiecte”, spune Vasile Gaviuc.

Aproximativ 50% din casele din orașul Hâncești nu au acces la rețeaua de canalizare

Joi, 28 mai, după două zile de căutări în care au fost implicate sute de persoane, poliția a anunțat că a găsit cadavrul unui copil de 6 ani din orașul Hâncești în veceul din ograda casei în care acesta locuia. Expertiza medico-legală ulterioară a arătat că băiatul a decedat din cauza asfixiei mecanice prin obturarea căilor respiratorii cu lichid (mase fecaloide). 

La fel ca și în alte localități cu istorii similare, tragedia de la Hâncești a avut loc și pentru că familia nu dispune de posibilități de a se conecta la rețeaua publică de apă și canalizare. Conform informațiilor oferite de Maria Rașcu, șefa Secției Construcții, Gospodărie Comunală și Drumuri din cadrul Consiliului Raional Hâncești, în raion nu există localități care să fie conectate în totalitate la rețeaua publică de apă și canalizare, cu excepția orașului Hâncești. Reprezentanții Apă Canal Hâncești au precizat că, la rețeaua de canalizare din oraș sunt conectate doar 50% dintre locuințe, în timp ce acces la rețeaua de apă au 90% dintre locuitorii orașului Hâncești. Familia din Hâncești în care a avut loc tragedia nu era conectată la rețeaua de apă și canalizare, au confirmat autoritățile din Hâncești. 

În raionul Hâncești, la fel ca și în alte zeci de localități din R. Moldova, în ultimii ani au demarat lucrări de construcție a rețelelor de apă și canalizare, doar că acestea nu au fost duse până la capăt. Localitatea Bălceana din raionul Hâncești urma să fie una dintre primele din raion în care locuitorii să aibă acces la apă și canalizare. Doar că proiectul nu este finalizat, deși fusese lansat cu mulți ani în urmă. 

„În anii 2011-2015, când am fost primar, am conectat satul la apă și am elaborat proiectul de canalizare. Am și început lucrările. Dar, până acum, ele nu sunt finalizate. Rețelele în pământ au fost instalate, dar sunt probleme. Firma care a făcut unele lucrări a reziliat contractul, iar acum trebuie să facem schimbări în proiect și să găsim altă companie care să termine lucrările. Probabil, firma a renunțat pentru că a câștigat proiectul cu prețurile din 2014, dar acum ele s-au schimbat. Recent, ni s-a spus că sunt bani pentru finalizarea proiectului. Vom vedea”, afirmă Iurie Pasat. „Când am început proiectul, lumea nici nu înțelegea ce înseamnă canalizare. Dar cei care atunci spuneau că nu au nevoie de canalizare, acum în fiecare zi mă întreabă când vor fi gata lucrările. Oamenii au început să se informeze”, precizează primarul de Bălceana.

Mai puțin de 5% dintre localitățile rurale au acces la rețelele de apă și canalizare

În urma alocării din Fondul Ecologic a sute de milioane de lei pentru construcția rețelelor de apă și canalizare, mai multe proiecte nu au fost finalizate, deoarece statul alegea să finanțeze, concomitent, alte sute de proiecte. Când banii s-au terminat, lucrările au fost sistate. În schimb, au fost deschise mai multe dosare penale pentru corupție în procesul de implementare al acestor proiecte, despre care ZdG a scris anterior.

Datele statistice, publicate anual de Biroul Național de Statistică, arată că, în 2019, la serviciul public de canalizare erau conectate 7,6% din totalul localităților, 95% de municipii și orașe şi doar 4,4% dintre localitățile rurale. Cea mai mare pondere a localităților cu acces la sistemul public de canalizare s-a înregistrat în mun. Chișinău (71,4%) și UTA Găgăuzia (15,6%), iar localitățile din regiunile Sud și Nord au cele mai mici rate de acces (5,4% și, respectiv, 4,7%). Localitățile rurale din raioanele Drochia, Fălești, Glodeni, Soroca, Rezina, Basarabeasca și Cantemir nu au avut deloc acces la canalizare centralizată pe parcursul anului 2019, arată aceleași informații.