Principală  —  Blog  —  Editoriale   —   Electorala—2009: P. Lucinschi revine în…

Electorala—2009: P. Lucinschi revine în politică

Semnalul de lansare a campaniei electorale-2009 a fost dat. De ieri, conform deciziei legislativului, comandamentele partidelor au intrat în dreptul lor legal de a anunţa mobilizarea generală a „trupelor electorale”, deşi, la modul practic, lupta pentru electorat a început cu mult înainte de anunţarea zilei alegerilor.

Pentru partidul de guvernământ, care a pretins şi a avut totdeauna un status-quo la „Tele-Radio Moldova”, această campanie, de fapt, nici nu s-a încheiat vre-o dată. Spre bine, ori rău, partidele au reuşit în „vacanţa” preelectorală de până ieri să-şi mai regleze conturile, să-şi „miroase” oponenţii, să-şi revadă „infrastructura” electorală şi listele, unii – să se certe, alţii – să se împace. Singurul lucru pe care, cu certitudine, nu l-au reuşit e că nu au tras unii în alţii. Încă. Să sperăm că nici nu vor face-o.

Derutat, pare să rămână, deocamdată, electoratul. Preponderent, cel care a avut totdeauna nevoia să aleagă. Alegerile din 5 aprilie 2009, clare, la prima vedere, nu sunt deloc clare. Pe de o parte avem „garda veche”, încremenită în mesaje şi proiecte vechi şi, pe de alta, partidele „noi”, cu mesaje şi proiecte mai atractive, dar ne-verificate, fără „proba de foc” la activ. „Accidentul politic” din 04 aprilie 2005 continuă să rămână, totuşi, un factor electoral stresant. Electorala—2009, ca şi precedentele, lasă şi ea loc pentru mai multe semne de întrebare şi suspecţii. Că „foştii” nu mai merită să rămână unde sunt, este limpede. Rămâne ne-clar, de ce „noii”, de la caz la caz, ba se înscriu ba nu în standardele occidentale de credibilitate. Până şi instituţiile internaţionale sunt în derută. Electorala—2009 s-ar putea să ne joace festa, ca şi parlamentarele trecute, din 2005, când mizele iniţiale ale occidentalilor s-au ruinat, din cauza dedublării opoziţiei, înainte încă de încheierea campaniei electorale.

Anul 2009: spre Vest sau Est?

Parlamentarele—2009, ca şi tot ce înseamnă politică în R. Moldova, nu vor fi un lucru curat şi nici uşor. Campania va fi una extrem de abuzivă, cinică, plină de jocuri „la pachet” şi prin asta suspectă, cu mai multe întrebări decât răspunsuri, sau, dacă vreţi, cu mai multe răspunsuri după alegeri şi nu înainte de ele. Până şi partida liberală, care se arată a fi cea mai cotată în această campanie, n-a oferit încă toată claritatea şi şansa unor alegeri lipsite de îndoieli. Şi asta, probabil, pentru că R. Moldova nu e America, nici Marea Britanie, Franţa sau Germania, adică nu suntem o democraţie stabilă, care poate garanta trecerea ulterioară a proiectelor electorale în proiecte de guvernare. Sau, poate că de-acum încolo lucrurile vor începe să se limpezească.

Noua perioadă de guvernare, 2009—2013, nu va fi deloc una uşoară, deşi în politică nimic nu e simpli şi uşor. Să nu uităm că 2009 este anul, determinat de occidentali ca unul „crucial” pentru destinele europene ale R. Moldova. Spre Vest sau în Est? – totul depinde de opţiunea noii administraţii de la Chişinău. Este un verdict extrem de dur şi ultimativ, într-un fel, dar poate că şi determinant pentru cazul în care Chişinăul va vrea, ori va fi silit de împrejurări, să ia în calcul ultimele decizii ale noii administraţii de la Casa Albă privind reorientarea priorităţilor NATO pentru următorii ani din „vecinătatea estică” în Orientul Mijlociu. Unde mai pui, că proiectul american din Asia Extinsă presupune şi implicarea Rusiei. Noua conjunctură geopolitică, în care se pomeneşte, inclusiv Moldova, nu poate să nu reanimeze spiritele revanşarde ale Cremlinului. Este greu să-ţi imaginezi, că în această situaţie, Rusia nu va profita de criza de imagine a „clanului Voronin”, ca să influenţeze alegerile din Moldova. Deşi, cred că Moscova a făcut acest lucru cu mult înainte de declararea alegerilor. Alştfel, Voronin nu ar fi recunoscut că are succesor.

Voronin pleacă, cine vine?

Că preşedintele Voronin pleacă, nu e o noutate. A declarat-o chiar el, cu precizarea că oricum rămâne în politică. Cine e succesorul? – asta contează acum. Cine vine? Acum două zile, Voronin a avut curajul să anunţe că „unsul” partidului comuniştilor la funcţia de preşedinte va fi deputatul Vladimir Ţurcan, preşedintele Comisiei juridice, de numiri şi imunităţi, un personaj cu vechi relaţii la Moscova şi cu un trecut bine „pus la punct”. Dar asta e opţiunea comuniştilor şi ea nu poate fi mai mult decât o informaţie spre meditare. Şi-atunci, cine vine, sau care ar fi surpriza electoralei-2009: Marian Lupu?, Iurie Roşca?, Valeriu Pasat?, Serafim Urechean? Dumitru Diacov? …Dorin Chirtoacă ştim că refuză să lase Primăria. Poate Vlad Filat sau… Chiril Lucinschi? Să nu ne grăbim, însă, cu răspunsurile. Cel puţin, până la apariţia „cataloagelor” electorale. Ceea ce transpare, însă, tot mai evident din tot jocul electoral -2009, este reapariţia în politică a ex-preşedintelui R. Moldova, Petru Lucinschi. Indirect, evident, dar foarte bine şi abil lucrat. Iar asta înseamnă că lupta crucială pentru putere se va da, atât pe durata campaniei, cât şi după, între două mari grupări de interese politice şi nu doar politice: cea de la vedere, reprezentată de V. Voronin şi cea din umbră, condusă de P. Lucinschi. Credea cumva cineva că P. Lucinschi poate pleca atât de simplu din politică? Fără să se revanşeze? Nu vreau să zic aici că reapariţia domnului Lucinschi pe orbita electorală—2009 este rău sau este bine, vreau doar ca electoratul să ştie până în data din 5 aprilie cum stau lucrurile „de facto” în aceste alegeri şi dacă o „rotaţie” a fostelor guvernări este sau nu un avantajul pe care-l aşteaptă.

Aşa dar, P. Lucinschi este pornit să revină, indiferent cum, în politica mare. Şi nu e vorba doar de apariţia recentă pe piaţa electorală a lui Chiril Lucinschi, feciorul ex-preşedintelui. P. Lucinschi, prin lumea şi „elitele” care i-au fost apropiate în toate perioadele de aflare în funcţii publice, inclusiv în anii mandatului prezidenţial, a penetrat, într-o măsură mai mare sau mai mică, mai multe fronturi electorale, pe tot spectrul politic, de la stânga la dreapta. Excepţie ar putea face aici PPCD şi, posibil, PCRM. Mare şi abilă lucrare. Dar de ce nu şi transparentă? Curioase alegeri, totuşi, aceste parlamentare-2009.

Petru Amariei