ULTIMA POEZIE: Stelele’n cer

Stelele’n cer ar fi ultima poe­zie scrisă de Mihai Emi­ne­scu, acum 123 de ani, îna­inte de ridi­ca­rea sa prin­tre stele. Această poe­zie a fost găsită în buzu­na­rul hala­tu­lui de spi­tal, în care poe­tul era îmbră­cat îna­inte de moarte. 

Stelele’n cer

sursa:civicmedia.ro

Stelele’n cer
Dea­su­pra mări­lor
Ard depăr­tă­ri­lor


Până ce pier…

După un semn
Clă­tind catar­gele,
Tre­mură lar­gile
Vase de lemn:

Nişte cetăţi
Veghi­ind întin­sele
şi necu­prin­sele,
Sin­gu­ră­tăţi…

Orice noroc
şi’ntinde-aripele
Gonit de cli­pele
Stă­rii pe loc.

Până ce mor,
Pleacă-te îngere
La trista-mi plân­gere
Plină de-amor.

Nu e păcat ?
Ca să se lepede
Clipa cea repede
Ce ni s-a dat ?


Preluarea textelor de pe pagina www.zdg.md se realizează în limita maximă de 500 de semne. În mod obligatoriu, în cazul paginilor web (portaluri, agentii, instituţii media sau bloguri) trebuie indicat şi linkul direct la articolul preluat din www.zdg.md Instituţiile de presa care preiau articole sau imagini pentru emisiuni TV sau radio, vor cita sursa, iar ediţiile tipărite vor indica sursa şi autorul informaţiei. Preluarea integrală se poate realiza doar în condiţiile unui acord prealabil cu redacţia.

  • vera

    Ca ATUNCI
    (…lui Emi­ne­scu)

    Ste­lele de sus
    ne pri­vesc,
    Sop­tesc des,
    Stra­lu­cesc…

    Apoi, soa­rele,
    Tre­zeste pasa­rile,
    Roua sor­beste,
    Admira flo­rile,

    Viata se tre­zeste,
    Noro­cul umbla,
    Ne cauta,
    Nu ne gaseste!

    Incotr-o s-apuci?

    Maies­tre!
    In a noas­tra cale
    Des­par­ti­rea doare

    Ca atunci…

    Multumim,Eminescu!
    Ai fost si ramas
    Inge­rul nos­tru,
    Ce inspira curaj,

    Ce stra­lu­cesti
    Ca rege-ntre slele,
    Cu brate de flori
    In vre­muri eterne,

    In sin­gu­ra­tate…

    Ali­nat, in tacere,
    De can­tec de frunze
    Cu izul de tei,
    Sub ramura vre­mii,

    In umbra iubi­rii,
    Ramasa,la noi…