ULTIMA POEZIE: Stelele’n cer

Stelele’n cer ar fi ulti­ma poe­zie scri­să de Mihai Emi­ne­scu, acum 123 de ani, îna­in­te de ridi­ca­rea sa prin­tre ste­le. Aceas­tă poe­zie a fost găsi­tă în buzu­na­rul hala­tu­lui de spi­tal, în care poe­tul era îmbră­cat îna­in­te de moar­te.

Stelele’n cer

sursa:civicmedia.ro

Stelele’n cer
Dea­su­pra mări­lor
Ard depăr­tă­ri­lor


Până ce pier…

După un semn
Clă­tind catar­ge­le,
Tre­mu­ră lar­gi­le
Vase de lemn:

Niş­te cetă­ţi
Veghi­ind întin­se­le
şi necu­prin­se­le,
Sin­gu­ră­tă­ţi…

Ori­ce noroc
şi’ntinde-aripele
Gonit de cli­pe­le
Stă­rii pe loc.

Până ce mor,
Pleacă-te înge­re
La trista-mi plân­ge­re
Pli­nă de-amor.

Nu e păcat ?
Ca să se lepe­de
Cli­pa cea repe­de
Ce ni s-a dat ?


Preluarea textelor de pe pagina www.zdg.md se realizează în limita maximă de 500 de semne. În mod obligatoriu, în cazul paginilor web (portaluri, agentii, instituţii media sau bloguri) trebuie indicat şi linkul direct la articolul preluat din www.zdg.md Instituţiile de presa care preiau articole sau imagini pentru emisiuni TV sau radio, vor cita sursa, iar ediţiile tipărite vor indica sursa şi autorul informaţiei. Preluarea integrală se poate realiza doar în condiţiile unui acord prealabil cu redacţia.

  • vera

    Ca ATUNCI
    (…lui Emi­ne­scu)

    Ste­le­le de sus
    ne pri­vesc,
    Sop­tesc des,
    Stra­lu­cesc…

    Apoi, soa­re­le,
    Tre­zes­te pasa­ri­le,
    Roua sor­bes­te,
    Admi­ra flo­ri­le,

    Via­ta se tre­zes­te,
    Noro­cul umbla,
    Ne cau­ta,
    Nu ne gaseste!

    Incotr-o s-apuci?

    Maies­tre!
    In a noas­tra cale
    Des­par­ti­rea doa­re

    Ca atun­ci…

    Multumim,Eminescu!
    Ai fost si ramas
    Inge­rul nos­tru,
    Ce inspi­ra curaj,

    Ce stra­lu­ces­ti
    Ca rege-ntre sle­le,
    Cu bra­te de flo­ri
    In vre­mu­ri eter­ne,

    In sin­gu­ra­ta­te…

    Ali­nat, in tace­re,
    De can­tec de frun­ze
    Cu izul de tei,
    Sub ramu­ra vre­mii,

    In umbra iubi­rii,
    Ramasa,la noi…