khrushchev-

„Cultul personalității și consecințele sale”, discursul rostit acum 60 de ani

Acum 60 de ani, pe 25 febru­a­rie 1956, Nikita Hru­ș­ciov i-a uimit pe dele­ga­ții sosiți la al XX-lea Con­gres al PCUS prin dis­cur­sul inti­tu­lat „Cul­tul per­so­na­li­tă­ții și con­se­cin­țele sale”. Ros­tit într-o sesiune închisă, dar deve­nit fai­mos în doar câteva zile, acest dis­curs va sta la baza des­ta­li­ni­ză­rii Uniu­nii Sovi­e­tice și a schim­bă­ri­lor care vor afecta blo­cul soci­a­list înce­pând chiar cu acel an.

„Rapor­tul de față nu-și pro­pune să facă o apre­ci­ere mul­ti­la­te­rală a vie­ții și acti­vi­tă­ții lui Sta­lin. Des­pre meri­tele lui Sta­lin s-au scris des­tul de multe cărți, bro­șuri și stu­dii în tim­pul vie­ții sale. Este înde­o­bște cunos­cut rolul lui Sta­lin în pre­gă­ti­rea și des­fă­șu­ra­rea revo­lu­ției soci­a­liste, în răz­bo­iul civil, în lupta pen­tru con­stru­i­rea soci­a­lis­mu­lui în țara noas­tră. Aces­tea toate sunt bine­cu­nos­cute. Acum se pune o pro­blemă de imensă impor­tanță pen­tru pre­zen­tul și vii­to­rul par­ti­du­lui: felul în care s-a insta­u­rat trep­tat cul­tul per­so­na­li­tă­ții care, la un moment dat, s-a trans­for­mat într-o sursă de dena­tu­rări din­tre cele mai gro­so­lane și mai grave ale prin­ci­pi­i­lor de par­tid, ale demo­cra­ției de par­tid, ale lega­li­tă­ții revo­lu­țio­nare.”

Cel de-al XX-lea Con­gres al PCUS a fost pri­mul con­gres orga­ni­zat după moar­tea lui Sta­lin, care murise cu trei ani mai devreme. În ciuda dis­pa­ri­ției celui care con­du­sese Uniu­nea Sovi­e­tică mai bine de două dece­nii, numele său nu a fost ros­tit în cadrul Con­gre­su­lui decât pe 25 febru­a­rie, într-o sesiune închisă par­ti­ci­pan­ți­lor din exte­rior, mai pre­cis a jur­na­liș­ti­lor stră­ini și a mem­bri­lor par­ti­de­lor comu­niste din cele­lalte țări.

Prin fai­mo­sul său dis­curs, Hru­ș­ciov l-a denun­țat pe Sta­lin, a denun­țat cul­tul per­so­na­li­tă­ții pe care acesta l-a dezvol­tat, dar și cri­mele comise, inclu­siv exe­cu­ta­rea, tor­tu­ra­rea și întem­ni­ța­rea unor mem­bri de par­tid în baza unor acu­za­ții false. Mai mult decât atât, Hru­ș­ciov l-a con­dam­nat pe Sta­lin pen­tru gre­șeli de poli­tică externă, pen­tru eșe­cul agri­cul­tu­rii sovi­e­tice, pen­tru orga­ni­za­rea tero­rii în masă, pen­tru gre­șe­lile care duse­seră la moar­tea a mili­oane de căte­țeni sovi­e­tici în tim­pul răz­bo­i­u­lui și pen­tru ocu­pa­ția ger­mană.

Dele­ga­ții pre­zenți l-au ascul­tat pe Hru­ș­ciov timp de patru ore în tăcere, muți de uimire. Spre deo­se­bire de dis­cur­su­rile obiș­nu­ite, acesta nu a fost pri­mit la sfâr­șit cu apla­uze, dele­ga­ții pără­sind în final sala șocați. Ale­xandr Iako­v­lev, care avea să devină, în anii ’80, unul din arhi­tec­ții peres­tro­ikăi, a poves­tit că dis­cur­sul l-a zdrun­ci­nat; el a sim­țit că Hru­ș­ciov spu­nea ade­vă­rul, dar acest ade­văr îl înspă­i­mânta. Gene­ra­ții întregi de tineri comu­niști îl vene­ra­seră pe Sta­lin, iar acum acest tre­cut era dis­trus și li se spu­nea că totul fusese o min­ciună.
sursa: historia.ro


Preluarea textelor de pe pagina www.zdg.md se realizează în limita maximă de 500 de semne. În mod obligatoriu, în cazul paginilor web (portaluri, agentii, instituţii media sau bloguri) trebuie indicat şi linkul direct la articolul preluat din www.zdg.md Instituţiile de presa care preiau articole sau imagini pentru emisiuni TV sau radio, vor cita sursa, iar ediţiile tipărite vor indica sursa şi autorul informaţiei. Preluarea integrală se poate realiza doar în condiţiile unui acord prealabil cu redacţia.

  • Simion

    Astazi, la stre­siu­nea din por­no­men­tul mol­do­vean, spea­ki­l­le­rul Kkandu, prin dis­cur­sul sau mor­man­tal, a resus-citat defuncta URSS, su toate aspec­tele, inclu­siv atmosfera batai­oasa de con­gres­mani PCUS.