khrushchev-

„Cultul personalității și consecințele sale”, discursul rostit acum 60 de ani

Acum 60 de ani, pe 25 febru­a­rie 1956, Niki­ta Hru­ș­ciov i-a uimit pe dele­ga­ții sosi­ți la al XX-lea Con­gres al PCUS prin dis­cur­sul inti­tu­lat „Cul­tul per­so­na­li­tă­ții și con­se­cin­țe­le sale”. Ros­tit într-o sesiu­ne închi­să, dar deve­nit fai­mos în doar câte­va zile, acest dis­curs va sta la baza des­ta­li­ni­ză­rii Uniu­nii Sovi­e­ti­ce și a schim­bă­ri­lor care vor afec­ta blo­cul soci­a­list înce­pând chiar cu acel an.

„Rapor­tul de față nu-și pro­pu­ne să facă o apre­ci­e­re mul­ti­la­te­ra­lă a vie­ții și acti­vi­tă­ții lui Sta­lin. Des­pre meri­te­le lui Sta­lin s-au scris des­tul de mul­te căr­ți, bro­șu­ri și stu­dii în tim­pul vie­ții sale. Este înde­o­bș­te cunos­cut rolul lui Sta­lin în pre­gă­ti­rea și des­fă­șu­ra­rea revo­lu­ți­ei soci­a­lis­te, în răz­bo­i­ul civil, în lup­ta pen­tru con­stru­i­rea soci­a­lis­mu­lui în țara noas­tră. Aces­tea toa­te sunt bine­cu­nos­cu­te. Acum se pune o pro­ble­mă de imen­să impor­tan­ță pen­tru pre­zen­tul și vii­to­rul par­ti­du­lui: felul în care s-a insta­u­rat trep­tat cul­tul per­so­na­li­tă­ții care, la un moment dat, s-a trans­for­mat într-o sur­să de dena­tu­ră­ri din­tre cele mai gro­so­la­ne și mai gra­ve ale prin­ci­pi­i­lor de par­tid, ale demo­cra­ți­ei de par­tid, ale lega­li­tă­ții revo­lu­țio­na­re.”

Cel de-al XX-lea Con­gres al PCUS a fost pri­mul con­gres orga­ni­zat după moar­tea lui Sta­lin, care muri­se cu trei ani mai devre­me. În ciu­da dis­pa­ri­ți­ei celui care con­du­se­se Uniu­nea Sovi­e­ti­că mai bine de două dece­nii, nume­le său nu a fost ros­tit în cadrul Con­gre­su­lui decât pe 25 febru­a­rie, într-o sesiu­ne închi­să par­ti­ci­pan­ți­lor din exte­ri­or, mai pre­cis a jur­na­liș­ti­lor stră­i­ni și a mem­bri­lor par­ti­de­lor comu­nis­te din cele­lal­te țări.

Prin fai­mo­sul său dis­curs, Hru­ș­ciov l-a denun­țat pe Sta­lin, a denun­țat cul­tul per­so­na­li­tă­ții pe care aces­ta l-a dezvol­tat, dar și cri­me­le comi­se, inclu­siv exe­cu­ta­rea, tor­tu­ra­rea și întem­ni­ța­rea unor mem­bri de par­tid în baza unor acu­za­ții fal­se. Mai mult decât atât, Hru­ș­ciov l-a con­dam­nat pe Sta­lin pen­tru gre­șe­li de poli­ti­că exter­nă, pen­tru eșe­cul agri­cul­tu­rii sovi­e­ti­ce, pen­tru orga­ni­za­rea tero­rii în masă, pen­tru gre­șe­li­le care duse­se­ră la moar­tea a mili­oa­ne de căte­țe­ni sovi­e­ti­ci în tim­pul răz­bo­i­u­lui și pen­tru ocu­pa­ția ger­ma­nă.

Dele­ga­ții pre­zen­ți l-au ascul­tat pe Hru­ș­ciov timp de patru ore în tăce­re, muți de uimi­re. Spre deo­se­bi­re de dis­cur­su­ri­le obiș­nu­i­te, aces­ta nu a fost pri­mit la sfâr­șit cu apla­u­ze, dele­ga­ții pără­sind în final sala șoca­ți. Ale­xan­dr Iako­v­lev, care avea să devi­nă, în anii ’80, unul din arhi­tec­ții peres­tro­ikăi, a poves­tit că dis­cur­sul l-a zdrun­ci­nat; el a sim­țit că Hru­ș­ciov spu­nea ade­vă­rul, dar acest ade­văr îl înspă­i­mân­ta. Gene­ra­ții între­gi de tine­ri comu­niș­ti îl vene­ra­se­ră pe Sta­lin, iar acum acest tre­cut era dis­trus și li se spu­nea că totul fuse­se o min­ciu­nă.
sur­sa: historia.ro


Preluarea textelor de pe pagina www.zdg.md se realizează în limita maximă de 500 de semne. În mod obligatoriu, în cazul paginilor web (portaluri, agentii, instituţii media sau bloguri) trebuie indicat şi linkul direct la articolul preluat din www.zdg.md Instituţiile de presa care preiau articole sau imagini pentru emisiuni TV sau radio, vor cita sursa, iar ediţiile tipărite vor indica sursa şi autorul informaţiei. Preluarea integrală se poate realiza doar în condiţiile unui acord prealabil cu redacţia.

  • Simion

    Asta­zi, la stre­siu­nea din por­no­men­tul mol­do­vean, spea­ki­l­le­rul Kkan­du, prin dis­cur­sul sau mor­man­tal, a resus-citat defunc­ta URSS, su toa­te aspec­te­le, inclu­siv atmosfe­ra batai­oa­sa de con­gres­ma­ni PCUS.