Principală  —  Ştiri  —  Politic   —   „Cultul personalității și consecințele sale”,…

„Cultul personalității și consecințele sale”, discursul rostit acum 60 de ani

Acum 60 de ani, pe 25 februarie 1956, Nikita Hrușciov i-a uimit pe delegații sosiți la al XX-lea Congres al PCUS prin discursul intitulat „Cultul personalității și consecințele sale”. Rostit într-o sesiune închisă, dar devenit faimos în doar câteva zile, acest discurs va sta la baza destalinizării Uniunii Sovietice și a schimbărilor care vor afecta blocul socialist începând chiar cu acel an.

„Raportul de față nu-și propune să facă o apreciere multilaterală a vieții și activității lui Stalin. Despre meritele lui Stalin s-au scris destul de multe cărți, broșuri și studii în timpul vieții sale. Este îndeobște cunoscut rolul lui Stalin în pregătirea și desfășurarea revoluției socialiste, în războiul civil, în lupta pentru construirea socialismului în țara noastră. Acestea toate sunt binecunoscute. Acum se pune o problemă de imensă importanță pentru prezentul și viitorul partidului: felul în care s-a instaurat treptat cultul personalității care, la un moment dat, s-a transformat într-o sursă de denaturări dintre cele mai grosolane și mai grave ale principiilor de partid, ale democrației de partid, ale legalității revoluționare.”

Cel de-al XX-lea Congres al PCUS a fost primul congres organizat după moartea lui Stalin, care murise cu trei ani mai devreme. În ciuda dispariției celui care condusese Uniunea Sovietică mai bine de două decenii, numele său nu a fost rostit în cadrul Congresului decât pe 25 februarie, într-o sesiune închisă participanților din exterior, mai precis a jurnaliștilor străini și a membrilor partidelor comuniste din celelalte țări.

Prin faimosul său discurs, Hrușciov l-a denunțat pe Stalin, a denunțat cultul personalității pe care acesta l-a dezvoltat, dar și crimele comise, inclusiv executarea, torturarea și întemnițarea unor membri de partid în baza unor acuzații false. Mai mult decât atât, Hrușciov l-a condamnat pe Stalin pentru greșeli de politică externă, pentru eșecul agriculturii sovietice, pentru organizarea terorii în masă, pentru greșelile care duseseră la moartea a milioane de cătețeni sovietici în timpul războiului și pentru ocupația germană.

Delegații prezenți l-au ascultat pe Hrușciov timp de patru ore în tăcere, muți de uimire. Spre deosebire de discursurile obișnuite, acesta nu a fost primit la sfârșit cu aplauze, delegații părăsind în final sala șocați. Alexandr Iakovlev, care avea să devină, în anii ’80, unul din arhitecții perestroikăi, a povestit că discursul l-a zdruncinat; el a simțit că Hrușciov spunea adevărul, dar acest adevăr îl înspăimânta. Generații întregi de tineri comuniști îl veneraseră pe Stalin, iar acum acest trecut era distrus și li se spunea că totul fusese o minciună.
sursa: historia.ro