„Garanții de securitate”. Va recunoaște Kremlinul oare RPD și RPL

În al optulea an de la anexarea Crimeei, ocuparea unei părți din Donbas și „al doilea război rece” cu Occidentul, guvernul rus s-a trezit din amorțeală și și-a enunțat cererile către Statele Unite și NATO, relatează Novosti.dn.

În special, Moscova insistă asupra faptului că Washingtonul nu ar trebui să dezvolte cooperarea militară cu țările fostei URSS, iar Alianța Nord-Atlantică nu ar trebui să se extindă spre est și trebuie să abandoneze orice activitate în Europa de Est, inclusiv Ucraina.

Exprimându-și propriile temeri, Kremlinul cere Occidentului să răspundă cât mai curând posibil, subliniind că cererile prezentate nu sunt un ultimatum. În același timp, Vladimir Putin formulează amenințări misterioase.

„Dacă linia agresivă a colegilor noștri occidentali continuă, vom lua măsuri tehnico-militare adecvate”, spune el, fără a da explicații.

Casa Albă a declarat încă în luna ianuarie că este pregătită pentru discuții cu Rusia. Moscova a reacționat cu un gest de „bunăvoință”: a retras parțial trupele de la granița cu Ucraina.

Ce poate decide Kremlinul dacă Statele Unite și NATO resping toate propunerile înaintate sau vor fi de acord doar cu ceea ce nu va potoli apetitul rusesc?

Evident, Putin nu vrea un război mare. Riscurile sunt prea mari pentru Rusia în ansamblu, și pentru el personal.

În schimb prin operațiunile locale Moscova poate dovedi gravitatea maximă a pretențiilor sale. Această abordare este mult mai aproape de președintele rus și abordările sale.

De exemplu, Kremlinul poate recunoaște RPD și RPL, și apoi să introducă în mod deschis trupele rusești în ORDLO, referindu-se în mod tradițional la „voința localnicilor.”

Săptămâna trecută Putin a declarat că „viitorul Donbasului ar trebui să fie decis de oamenii care locuiesc acolo”. Și iarăși a dat vina pe bolșevici pentru soarta regiunii. Adică i-au împins cu forța în Ucraina.

În noiembrie, vorbind despre RPD și RPL, președintele rus le-a numit „nerecunoscute deocamdată.”

După aceasta, Comitetul pentru afaceri internaționale al Dumei de stat a declarat că majoritatea locuitorilor din ORDLO cică au cetățenia rusă, astfel încât Moscova va fi forțată să recunoască „Republica Donbas” în cazul „acțiunilor inadecvate din partea Kievului”.

Desigur, dacă va considera necesar, Kremlinului nu-i va fi dificil să vină cu astfel de „acțiuni inadecvate”.

De la gard la vecin

Desigur, Rusia poate recunoaște RPD și RPL și să-și desfășoare în mod sfidător propriile trupe în Donbasul ocupat, urmărind două obiective principale.

Primul este stabilirea și consolidarea zonei tampon în Ucraina care este unul dintre principalii aliați ai SUA în afara NATO și un potențial membru al Alianței. Astfel, Moscova va arăta Occidentului că își poate asigura „garanții de securitate”.

Al doilea obiectiv este de a preveni mișcarea Euro-Atlantică a Ucrainei prin agravarea problemei ei teritoriale.

În 1995, Alianța a publicat „studiul privind extinderea NATO”, în care sunt descrie criteriile pentru țările care solicită aderarea la organizație.

Unul dintre articolele documentului prevede: „Statele în care există tensiuni interetnice sau dispute teritoriale, inclusiv revendicări iredentiste sau dispute jurisdicționale interne, ar trebui să soluționeze astfel de conflicte în mod pașnic, în conformitate cu principiile OSCE. Decizia privind admiterea țării în organizație poate depinde de aceasta.”

Cu toate acestea, deja în paragraful următor se subliniază că „nu există principii fixe și rigide pentru invitarea unui stat la NATO.”

Alianța decide cu privire la problema extinderii în mod individual. Mulți dintre membrii săi au dispute teritoriale.

Cu toate acestea, este destul de clar că Blocul Nord-Atlantic nu este dornic să accepte țări cu conflicte fierbinți. Mai ales când statul are de a face cu un astfel de agresor ca Rusia.

Prin anexarea Crimeei și organizarea unui război în Donbas, Moscova a ajutat Ucraina să-și stabilească calea euroatlantică, dar în același timp a pus o barieră insurmontabilă pe această cale.

Deocamdată Occidentul este prea precaut pentru a satisface speranța Ucrainei de a adera la NATO și, prin urmare, a crea condiții pentru un potențial război cu Federația Rusă.

Dacă Kremlinul recunoaște cvasi-republicile din Donbas și își introduce în mod deschis armata pe teritoriile controlate de acestea, va fi și mai dificil pentru Kiev să bată la ușile Alianței.

Dar cum va plăti Moscova pentru un astfel de pas?

Prețul întrebării

Fără îndoială, vor exista noi sancțiuni. Dar nu atât de severe cum au promis Statele Unite și Uniunea Europeană Kremlinului în cazul unui atac deschis asupra Ucrainei.

Este puțin probabil ca recunoașterea RPD și RPL, chiar și cu o intervenție militară demonstrativă în ORDLO, să ducă la deconectarea Rusiei de la SWIFT, sau ceva similar.

Pe de altă parte, Federația Rusă se poate confrunta cu sancțiuni comparabile cu cele impuse în 2014. Aceasta va fi o lovitură semnificativă pentru economia rusă, având în vedere că aceasta se află într-o stagnare prelungită, însoțită de o inflație ridicată.

Între timp, pragmatismul lui Putin nu trebuie supraestimat și paranoia lui nu trebuie subestimată. Riscurile economice grele nu pot opri proprietarul Kremlinului să întreprindă o altă aventură în Donbas de dragul „asigurării securității”.

Șobolanul simbolic

În 2000 a apărut cartea lui Putin „От первого лица”, despre viața acestuia. Printre altele, președintele rus descrie cum a înțeles odată pentru totdeauna ce înseamnă expresia „a încolți”:

„În scara blocului trăiau șobolani. Împreună cu prietenii permanent îi alungam cu bețele. Odată am văzut un șobolan uriaș și am început să-l urmăresc, până l-am încolțit.

Nu avea unde să fugă. Atunci s-a repezit la mine. A fost neașteptat și foarte înfricoșător. Acum șobolanul mă urmărea. Sărea peste trepte. Totuși am fost mai rapid și i-am trântit ușa în nas.”
Este posibil ca această experiență din copilărie să fi impresionat profund pe micul Vova, și în multe privințe a predeterminat cursul politicii externe a liderului rus.

Cel puțin, această poveste ilustrează în detaliu ce imagine a lumii stă la baza comportamentului lui Putin pe arena internațională.

„Urmăritorul” este Occidentul colectiv. „Șobolanul” – Rusia. Iar acapararea Crimeei, ocuparea ORDLO și demonstrarea pregătirii pentru o agresiune ulterioară în Ucraina sunt elemente ale unei „contraofensive”, folosită de „rozătoare” pentru a-și asigura suveranitatea.