Flori la monumentul necunoscut al lui Ștefan cel Mare

Astăzi se împlinesc 512 ani de la moartea marelui Ştefan cel Mare, a cărei domnie în fruntea Moldovei s-a întins pe aproape o jumătate de veac, în anii 1457-1504. Cu acest prilej, astăzi, politicieni de diferite culori, au depus flori la monumentul domnitorului, din centrul Chișinăului.

Puțini, însă, cunosc adevărata istorie a acestui monument, realizat în perioada 1925-1928 de sculptorul Alexandru Plămădeală, căruia îi aparţin şi busturile poeţilor Alexei Mateevici şi Alexandru Donici, al regelui Ferdinand I, al pictorului Nicolae Grigorescu, al mareşalului Alexandru Averescu, al medicului Toma Ciorbă…

Au existat trei variante ale proiectului acestui monument, cea la care a decis să muncească a fost realizată în colaborare cu arhitectul Eugen Bernardazzi, feciorul cunoscutului arhitect Alexandru Bernardazzi. Potrivit criticilor de artă, aceasta este cea mai impunătoare operă a sculptorului — Ştefan cel Mare ţine în mâna dreaptă sabia, iar în stânga — crucea ridicată. Statuia a fost turnată la Bucureşti din bronz obţinut de la topirea tunurilor care, altă dată, erau îndreptate asupra ţării.
Monumentul a fost inaugurat la 29 aprilie 1928, la intrarea în Grădina Publică din centrul Chişinăului. În toamna anului 1940, după ocuparea Basarabiei de către ruşi, monumentul a fost scos, iar în decembrie, la iniţiativa Guvernului României, este dus la Vaslui şi amplasat în curtea Bisericii Sfântul Gheorghe. Peste jumătate de an, în august 1941, după declanşarea celui de-al doilea Război Mondial, autorităţile au încercat, dar fără succes, să readucă monumentul la Chişinău. La 7 noiembrie 1942, monumentul a fost aşezat vizavi de Porţile Sfinte (Arcul de Triumf), unde anterior erau amplasate monumentele lui Alexandru II şi Ferdinand I, iar după război a fost pus cel al lui Lenin. În august 1944, monumentul este strămutat la Craiova, iar în primăvara 1945 este readus la Chişinău. De astă dată, este înălțat pe alt soclu, iar crucea din mâna domnitorului, pierdută pe drum, este înlocuită cu una din lemn.

În perioada sovietică, au existat mai multe tentative de a strămuta monumentul mai departe de ochii lumii. În 1972, statuia este trecută cu 18 metri în interiorul parcului, doar ca să nu fie pe aceeași direcție cu monumentul lui Lenin.

Abia în 1990, la 31 august, pe timpul ministrului Culturii, Ion Ungureanu, monumentul este readus la locul lui iniţial, fiindu-i restabilite soclul și inscripţiile.