„N-am contract pe pământ, deoarece ba una, ba alta…”
A refuzat să planteze livadă şi „liderul” i-a semănat floarea-soarelui. Când a vrut să dea pământul altei persoane, lotul deja era semănat de „lider”. Deşi lipseşte un contract legal, încheiat între cei doi, proprietarul cotei de pământ susţine că nu poate scăpa de acest abuz, iar organele de drept ar face jocul „liderului”.
Ludmila Ciobanu, proprietara unui teren agricol din satul Zahorna, r. Şoldăneşti, şi liderul agricol Dumitru Tatarenco au găsit limbă comună mai mult timp, însă atunci când ultimul a plantat livadă, situaţia s-a schimbat. Cei doi se află în conflict de circa un an de zile. „După asta (livada, n.r.), acolo o să crească măcieş, dar eu ce să le dau la copii să mănânce? Măcieş?”, se întreabă femeia, care spune că a fost de acord să-i ofere bărbatului pământul, dar pentru o perioadă scurtă de timp, iar plantarea livezii presupune utilizarea acesteia pentru o perioadă de cel puţin zece ani.
„După ce mi-a murit soţul, a început să-şi facă de cap”
Ludmila Ciobanu deţine patru cote de pământ, a câte 1,5 ha fiecare. Trei cote sunt plasate alături, iar una este plasată într-o altă regiune a localităţii. Deoarece nu are posibilitate să-şi lucreze pământul, a procedat la fel ca şi o parte dintre săteni, şi-a dat cotele în grija liderului, Dumitru Tatarenco, care urma să le dea o parte din recoltă. Timp de circa şapte ani, proprietarul şi liderul n-au avut probleme, însă „după ce mi-a murit soţul, el a început să-şi facă de cap”, spune femeia plângând. Soţul acesteia a decedat acum un an şi jumătate. „Când era în viaţă, el se ocupa de toate. Acum, totul a rămas pe capul meu, dar cum să mă descurc? Te adresezi după ajutor la poliţie şi ei, în loc să te apere, te fac chior şi nebun”, oftează Ludmila Ciobanu.
În toamna anului 2013, Dumitru Tatarenco ar fi decis să planteze livadă pe cotele oamenilor. Ludmila Ciobanu spune că a aflat despre livadă de la săteni şi a mers la faţa locului să se convingă. Trei cote erau plantate cu livadă şi una, care se află mai departe, cu orz. Proprietara cotelor i-a spus bărbatului să scoată livada, pentru că, înainte de toate, trebuia să-i ceară părerea. „Eu eram de acord să-i dau pământul să se folosească de el pe o perioadă de trei ani, dar, dacă pui livadă, nu mai poţi face din pământ nimic mai bine de zece ani”, explică femeia. „După asta, acolo o să crească măcieş, dar eu ce să le dau la copii să mănânce? Măcieş? I-am spus să-mi lase pământul să fie arabil”, adaugă aceasta. Atunci, Dumitru Tatarenco i-ar fi spus că, dacă scoate livada, nu-i va lucra pământul deloc, iar femeia a căzut de acord, mai ales că cei doi nu aveau semnat un contract legal.
„Nu suntem la piaţă, să ne înţelegem verbal”
Ulterior, femeia s-a adresat la un alt lider de terenuri agricole, cu care îşi dorea să încheie un contract, dar când s-a dus să-i arate cotele de pământ, acestea erau deja semănate cu floarea-soarelui. „Dacă pământul e ocupat, cum să-l dau altui lider?”, spune femeia indignată, care, după ce n-a găsit un consens cu Tatarenco, a scris plângere la poliţie. Totuşi, după mai multe plângeri, aceasta susţine că nu s-a luat nicio măsură. „El le spune la toţi că noi ne-am înţeles verbal, dar nu suntem la piaţă, să ne înţelegem verbal”, spune proprietara pământului. Mai mult, femeia consideră că liderul s-ar fi „înţeles” cu organele de drept, care nu sunt interesate să-i facă dreptate.
La rândul său, Boris Paierele, şef de post, ofiţer superior de sector al IP Şoldăneşti, consideră că situaţia creată ar fi o reglare de conturi între rude. „Dumneaei, într-adevăr, a depus plângere că Dumitru Tatarenco ar fi plantat livadă. A fost examinată plângerea ei şi i s-a dat răspuns că este în drept să se adreseze în instanţa de judecată, conform litigiului civil. Deci, pe cazul dat, s-a întocmit o încheiere şi este în drept să ia cunoştinţă de materialele acumulate, care se păstrează la noi în arhivă şi, totodată, să se adreseze în instanţa de judecată”, concretizează ofiţerul. Boris Paierele confirmă că între cei doi n-a fost semnat niciun contract. „Ei au avut o înţelegere între dânşii, dar un contract nu au. Însă, ei s-au înţeles atâţia ani… sunt un fel de rude… E un joc între rude”, remarcă şeful de post.
„O să fac aşa o aghitaţie, că n-o să-i ia nimeni cotele”
Dumitru Tatarenco nu neagă faptul că a sădit iniţial livadă pe terenul acestei femei. „Ea n-a vrut livadă. Eu am scos-o, dar pământul era deja arat, curat, ca-n palmă. Eu am semănat măcar floarea-soarelui, ca să scot ceva din cheltuieli. Dacă ea nu vrea, poate să-şi ia pământul, că eu nu pierd mare lucru, 3-4 ha”, spune bărbatul. „Am fost nevoit să plantez ceva pe pământul cela, că doar a fost lucrat de mine. Dacă l-am arat, am vârât bani în el. Mata îţi închipui, să pui livadă, câte cheltuieli faci, şi eu, ca să-mi acopăr cheltuielile, am semănat răsărită”, îşi explică acţiunile liderul de pământ. „Îi voi da la toamnă ce i se cuvine şi la revedere. Nu am nimic cu dânsa. Eu nu pierd aici mii sau milioane. Din 1500 ha de pământ pe care le am, 3,5 ha nu mă încălzesc”, adaugă acesta, care, totuşi, accentuează că vrea să-şi scoată cheltuielile.
Dumitru Tatarenco nu neagă nici faptul că nu a semnat niciun contract cu Ludmila Ciobanu. „Noi niciodată n-am avut act cu dânsa, dar ea, până acum, fără să am cu ea un contract de arendă, a primit pâinea la vreme”, declară Tatarenco. Totodată, bărbatul susţine că are semnate contracte de arendă cu toţi ceilalţi proprietari de pământul cărora se foloseşte, cu excepţia a două-trei persoane. La întrebarea ZdG ce l-a împiedicat să legalizeze înţelegerea cu aceştia, a răspuns că „n-am contract cu ea (Ludmila Ciobanu, n.r.). Ba i-a murit soţul, ba una, ba alta… Dar aşa cum au primit toţi oamenii egal câte trei-patru sute de grâu, tot aşa a primit şi ea, tot fără documente”, se justifică liderul.
Pe de altă parte, Ludmila Ciobanu susţine că Dumitru Tatarenco, pentru 1,5 ha, le dădea sătenilor câte 200 kg de grâu. „Când au apărut alţi lideri, care dădeau mai mult grâu, oamenii încheiau contract de arendă cu aceştia şi le dădeau lor pământurile. El atunci a ridicat cantitatea, dar, pe urmă, a decis să planteze livadă, ca să-i iasă mai bine la buzunar”, declară Ludmila Ciobanu. În prezent, deşi femeia susţine că a reuşit să găsească o altă persoană căreia să-i predea lotul de pământ, Dumitru Tatarenco este sigur că acesteia nu-i va reuşi nimic. „Cine o să se vâre în centrul livezii să ia 3 ha? Dar asta e treaba ei. Nu mă interesează. O să rămână, îmi pare, cu nimic. Asta e părerea mea. Eu o să fac aşa o „aghitaţie”, că n-o să-i ia nimeni cotele”, declară Tatarenco.
- Încheierea contractului de arendă a bunurilor agricole se realizează în formă scrisă.
- Dreptul de folosinţă a bunurilor agricole arendate apare la încheierea contractului de arendă, din momentul semnării actului de predare-preluare a bunurilor.
- Contractul de arendă a bunurilor agricole va conţine, în mod obligatoriu, date privind: părţile contractante, domiciliul ori sediul acestora; obiectul contractului; actul care autentifică dreptul de proprietate sau alt drept al arendatorului de a da bunul agricol în arendă; înregistrarea contractului în modul stabilit; termenul arendei; componenţa, forma şi cuantumul plăţii pentru arendă; modalitatea, termenul şi locul achitării plăţii pentru arendă; drepturile şi obligaţiile părţilor; răspunderea părţilor; condiţiile de modificare şi de reziliere a contractului; condiţiile de folosire a obiectelor situate pe terenul arendat, inclusiv a utilajului şi a tehnicii agricole; condiţiile de recultivare, după caz; obligativitatea respectării normelor ecologice.
Conform art. 10 al aceleiaşi legi, contractul de arendă a terenurilor şi a altor bunuri agricole încheiat pe un termen mai mare de 3 ani se înregistrează la oficiul cadastral teritorial.
- În cazul în care un arendaş încheie contracte de arendă cu mai mulţi arendatori, la iniţiativa autorităţii administraţiei publice locale, primirea cererilor de înregistrare a contractelor de arendă în registrul bunurilor imobile se efectuează de către registratorul oficiului cadastral teritorial pe teritoriul localităţii.
- Contractul de arendă a terenurilor şi a altor bunuri agricole încheiat pe un termen de până la 3 ani inclusiv se înregistrează la primăria localităţii în a cărei rază teritorială se află terenurile şi alte bunuri agricole.
- Arendaşul înregistrează contractul de arendă în termen de 3 luni de la data încheierii acestuia. Neînregistrarea contractului are ca efect inopozabilitatea contractului faţă de terţ.
În viitorul apropiat, Legea sus-numită urmează să fie monitorizată. În acest sens, pe 18 iunie 2014, Ministerul Agriculturii şi Industriei Alimentare al R. Moldova a trimis o solicitare în adresa mai multor instituţii, printre care Direcţiile raionale agricultură şi alimentaţie, IDIS „Viitorul”, Congresul Autorităţilor Locale din Moldova, Federaţia Naţională a Fermierilor etc. Ministerul Agriculturii, potrivit Hotărârii Guvernului nr. 334 din 14.05.2014 cu privire la aprobarea listei actelor legislative şi normative care vor fi monitorizate de către organele centrale de specialitate ale administraţiei publice, va supune monitorizării Legea nr. 198-XV din 15 mai 2003 cu privire la arenda în agricultură. Astfel, MA solicită opinia instituţiilor (organizaţiilor) sus-numite referitor la „implementarea actului legislativ respectiv şi, după caz, cauzele care generează inaplicabilitatea acestuia”, se anunţă în solicitare. Informaţia urmează să fie prezentată Ministerului până în data de 30 septembrie 2014.
