Consecinţele Pactului. Paginile 576-593
Azi, cu ocazia împlinirii a 70 de ani de la semnarea Pactului Ribbentrop-Molotov, Sorin Ilieşiu, vicepreşedintele Aliantei Civice, autorul apelurilor pentru condamnarea nationala si internationala a comunismului a dat publicităţii cateva fragmente din Raportul final al Comisiei Prezidentiale pentru Analiza Dictaturii Comuniste din Romania, capitolul „Represiunile comuniste in Moldova sovietica” redactat de istoricul barasabean Igor Casu, capitol care se refera la urmatoarele: represiunile din primul an de ocupatie sovietica a Basarabiei (1940″1941), reluarea represiunilor in Basarabia si foametea din anii 1946—1947, deportarile basarabenilor din 1949 si 1951, rezistenta antisovietica, numarul victimelor regimului comunist din „Moldova sovietica”:
Pag.576: „…in Moldova sovietica cetatenii nascuti pe teritoriul republicii puteau sa se identifice drept rusi, ucraineni, evrei, gagauzi, bulgari etc, dar in nici un caz drept romani. Simplul fapt de a spune ca esti roman era calificata drept actiune impotriva statului sovietic, etichetata ca nationalism si pedepsita conform articolului 71 al Codului Penal al RSS Moldovenesti. In perioada stalinista, nationalismul, adica simplu fapt de a-ti asuma identitatea romaneasca, era sanctionat de regula cu deportarea in Siberia. Dupa moartea lui Stalin, a fi roman continua a fi o crima, dar susceptibila de o pedeapsa mai putin aspra – ostracizarea din societate. Chiar folosirea alfabetului latin cade sub incidenta actiunilor antisovietice.
Pag.580: „Represiunile din primul an de ocupatie sovietica a Basarabiei, 1940-1941. In urma semnarii Pactului Ribbentrop-Molotov din 23 august 1939, Basarabia este revendicata de sovietici drept zona lor de influenta. Astfel, la 28 iunie 1940, Armata Rosie ocupa Basarabia, precum si Bucovina de Nord si tinutul Hertei. Drept urmare, este creata Republica Sovietica Socialista Moldoveneasca (RSSM) la 2 august 1940. (…) Basarabia cunoaste astfel inca din anii 1940—1941 experienta sovietizarii si comunizarii, unul din elementele centrale ale acestei experiente fiind aplicarea terorii in masa fata de clasele sociale indezirabile. Anexarea Basarabiei de catre sovietici anticipeaza astfel instaurarea regimului comunist in spatiul romanesc dupa 1944. Intrucat majoritatea etnica romaneasca din Basarabia era alcatuita din tarani, iar aceasta clasa era vizata de masurile de teroare, represiunea capata, in mod indirect, un pronuntat caracter antiromanesc.
Pag. 581—582: „Primii care au cazut victime ale regimului comunist au fost 1.122 de persoane, arestate in perioada 28 iunie – 4 iulie 1940, constituind fosti functionari ai statului roman sau suspecti de colaborare cu administratia romana. In urmatoarele luni au fost arestate alte cca. 2.000 persoane, majoritatea fiind lucratori ai cailor ferate in care regimul sovietic nu avea incredere. (…) Cele mai importante arestari ale populatiei locale vor avea loc in ajunul atacului german asupra Uniunii Sovietice din iunie 1941. (…) Operatiunea majora de arestare si deportare a fost stabilita pentru noaptea de 12 spre 13 iunie 1941, fiind vizate 32.423 de persoane din Basarabia, Bucovina de Nord si tinutul Hertei. Dintre acestea, 6.250 urmau sa fie arestate, iar 26.173 – deportate. (…) In total, in primul an de ocupatie sovietica au avut de suferit – prin arestare sau deportare – nu mai putin de 86 604 persoane din Basarabia, Bucovina de Nord si tinutul Hertei”.
Pag.582: „La 22 iunie 1941, armata germana ataca URSS, iar Romania intra in razboi de partea Germaniei cu scopul declarat de a elibera teritoriile pierdute un an mai devreme. Ulterior, mii de basarabeni sunt recrutati in armata romana si participa la razboiul impotriva Uniunii Sovietice, inclusiv la batalia de la Stalingrad”.
Pag.583: „Reluarea represiunilor in Basarabia si foametea din anii 1946-1947. Sovietizarea si comunizarea Basarabiei este reluata imediat dupa intrarea Armatei Rosii in provincie in martie 1944. (…) …in iarna anului 1946/1947 puterea sovietica a declansat o foamete in masa cu scopul terorizarii populatiei recalcitrante. In total, dupa estimarile facute de istoricul Mihai Gribincea pe baza documentelor de arhiva, numarul victimelor foametei din anii 1946—1947 se ridica la cel putin 216.000 persoane. Pentru prima data in istoria provinciei au fost inregistrate cazuri de canibalism”.
Pag.584: „Un supravietuitor, Victor Volcinschi (…): „La noi, la Badraganii-Vechi, raionul Edinet, au fost cazuri grave de tot. S-au mancat frate pe frate si, peste cativa ani, cei ramasi in viata si-au iesit din minti…”.
Pag.584: „Se poate afirma, in egala masura, ca foametea din anii 1946 si 1947 a constituit un instrument pentru puterea comunista de a grabi ritmul colectivizarii agriculturii. Astfel, cei care intrau imediat in colhoz, erau ajutati cu produse alimentare, iar cei care refuzau – erau lasati sa moara de foame. Cu toate acestea, foametea nu a determinat schimbarea radicala a atitudinii populatiei locale fata de puterea sovietica. A fost nevoie de organizarea unei operatiuni de deportare in masa de o amploare mult mai mare decat cea din iunie 1941, pentru a infrange spiritul de rezistenta al taranilor fata de procesul de colectivizare al agriculturii.
Pag.585: „Deportarile basarabenilor din 1949 si 1951. Foametea, dupa cum am vazut, n-a convins taranul sa intre in colhoz. Ca si in alte regiuni anexate recent de Uniunea Sovietica, in RSSM a fost organizata o noua deportare in masa, dupa modelul celei din iunie 1941. Acest eveniment tragic a inceput in noaptea de 5 spre 6 iulie 1949, la orele 2 de dimineata si a durat pana la orele 8 seara a zilei de 7 iulie. Conform operatiunii „Iug” („Sud”) (…) a fost infaptuita stramutarea fortata in Siberia si Kazahstan a 35.796 de persoane.”
Pag.586: „Frica de o noua operatiune, poate de o mai mare amploare, a determinat agricultorii individuali sa renunte la gospodariile lor si sa accepte compromisul cu regimul sovietic, un regim care daduse de inteles ca nu va cruta nici un fel de protestatar ori rebel. Mai ales ca cei deportati in iunie 1949 erau inclusi in categoria celor care nu aveau dreptul sa mai revina niciodata pe meleagurile natale, conform unei decizii speciale a autoritatilor de la Moscova”.
Pag.586: „In 1946, guvernul de la Chisinau inregistrase cca. 40.000 de „repatriati” basarabeni. Ei erau tratati cu mare suspiciune si unii au fost trimisi direct in lagare de concentrare in Siberia”.
Pag.586: „Ultima deportare in masa a populatiei basarabene a avut loc in noaptea de 31 martie spre 1 aprilie 1951 si a vizat, de aceasta data, elementele religioase considerate un pericol potential la adresa regimului comunist stalinist”.
Pag.593: „Prin urmare, daca excludem chestiunea muncitorilor recrutati pentru munca in diferite intreprinderi ale URSS, numarul victimelor politice ale regimului comunist sovietic din fosta RSSM, se ridica la peste 300.000 de persoane. Dintre acestia, cca. 5.000 au fost executati in timpul Marii Terori in RASSM, 216.000 au murit de foamete in anii 1946-1947, cca. 95.000 erau atestati ca deportati in gulag la 1950, iar alte cateva mii au fost condamnati pentru „nationalism” sau alte actiuni antisovietice, din 1953 pana in 1989″.
