Violenţă psihologică sau dragoste în exces?

Mama îşi ispăşeşte pedeapsa în detenţie, iar copilul a devenit mărul discordiei între tutore şi autorităţi. Ultimele acuză tutorele că foloseşte metode inadecvate de educare a copilului, iar acesta spune că şi-ar da viaţa pentru binele micuţului. În timp ce părţile luptă în instanţă, băiatul visează la o familie care să-l iubească şi să-l accepte.

Mihai (nume schimbat, n.r.) are opt ani şi se află în familia unui asistent parental. Băiatul a ajuns aici după ce tutorele său a fost considerat inapt să-l îngrijească. Istoria copilului, însă, începe chiar înainte de naşterea sa propriu-zisă.

Am făcut orice ca să uite teroarea ceea

Mihai a fost luat sub tutelă de la vârsta de 2 ani şi 9 luni, deşi tutorele său spune că l-a adăpostit pe când se afla încă „în uterul mamei”. Aceasta ar fi fost cazată de Olga Ivanova pe când era însărcinată. „Avea un bărbat pe atunci cu vreo 12 ani mai mare, care îşi bătea joc de femeie, şi eu i-am luat în casa mea. Îmi părea rău de dânsa”, susţine Olga Ivanova. După naşterea copilului, mama micuţului a început să abuzeze de băuturi alcoolice, neglijându-şi fiul. În aceste condiţii, gazda a obţinut tutela asupra copilului, de care spune că s-a ataşat mult, mai ales că ea însăşi nu a avut propriii săi copii. Între timp, „copilul mi-a devenit foarte apropiat, la fel cum şi eu am devenit foarte importantă pentru el”, relatează femeia.

Mama băiatului venea, uneori, să-l vadă. Alteori, îl lua cu ea. Tot cu ea era şi în ziua când, într-un moment de furie, şi-a ucis concubinul agresor. Olga Ivanova spune că băiatul a fost martorul crimei, iar ea a făcut tot posibilul ca Mihai să uite de cele întâmplate. „Am fost la psiholog la reabilitare, am fost la havuzuri, la mare, unde a văzut delfini. Am făcut orice ca să uite teroarea ceea”, afirmă tutorele. Mama sa, aflată în detenţie, a fost decăzută din drepturi părinteşti. Deşi s-ar părea că este un final fericit şi copilul şi-a găsit un îngrijitor ideal, astăzi, Direcţia Municipală pentru Protecţia Drepturilor Copilului (DMPDC) luptă să ia băiatul de sub tutela femeii, susţinând că aceasta l-ar agresa psihologic.

Au început să ne invidieze că am fost la mare

Pe 8 octombrie 2012, pe adresa DMPDC a venit o cerere semnată de vecinii Olgăi Ivanova, care susţineau că băiatul este victimă a violenţei domestice, specificând îndeosebi limbajul agresiv al femeii. Aceasta, însă, consideră că vecinii săi sunt invidioşi pe faptul că ea şi băieţelul erau fericiţi. „Ne invidiau. Acum doi ani, am cumpărat frigider, am făcut reparaţie în cameră, pentru că noi avem apartament cu o singură cameră”, explică tutorele. „Mereu am găsit limbaj comun cu oamenii. Aici, însă, au început să ne invidieze că am fost la mare”, spune Olga Ivanova.

Totuşi, DMPDC este de altă părere. Ana Cuşnir, specialistul principal în problemele tutelă/curatelă, a venit la faţa locului ca să se asigure de cele menţionate în scrisoare. A vorbit cu vecinii, dar şi cu tutorele. „Fostul tutore aplica metode nepedagogice, agresa psihologic acest copil. Am luat din start tutela, dar ne-am adresat la „Amicul”, ca să nu fie cumva o răzbunare din partea vecinilor care au scris asemenea lucruri. Doar după ce am obţinut concluzia „Amicul”-ui şi am aflat despre o doamnă care se afla în spital cu copilul său exact atunci când a fost internat şi Mihai şi care, ulterior, de asemenea, a venit la direcţie şi a scris o declaraţie despre comportamentul abuziv din partea tutorelui, am anulat tutela”, explică Svetlana Chifa, şefa DMPDC.

Are o necesitate psihologică să-i ardă vreo două palme

Victoria Diaconescu este martora despre care ne spune mai sus Svetlana Chifa. „Nu sunt sigură că dna îşi dădea seama de cât de violentă este şi cum arată acest fapt dintr-o parte. Îl numea pe copil în tot felul şi chiar îl bătea. Aveam impresia că are o necesitate psihologică să-i ardă vreo două palme şi o făcea pentru nişte lucruri mărunte. Îmi aduc aminte că, de cele mai multe ori, îl lovea pentru că nu dormea cât şi-ar fi dorit ea”, relatează Victoria Diaconescu. Imediat ce a fost externată, aceasta a scris istoria băiatului şi faptele la care a fost martoră, enunţând cuvintele cu care tutorele numea copilul: „animal nerecunoscător”, „drac împieliţat”, „fiu de căţea” ş.a.

În data de 17 ianuarie 2014, Mihai a fost luat din familia tutorelui şi internat la spitalul nr. 3 pentru copii „V. Ignatenco”, pentru investigaţii şi tratament. Ulterior, băiatul a fost plasat în centrul de plasament pentru copii, beneficiind, totodată, de asistenţa psihologică a specialiştilor de la CNPAC. Mai târziu, însă, s-a decis că băiatul are nevoie de o familie, fiind plasat în familia unui asistent parental profesionist, care activează în domeniu timp de 12 ani, Mihai fiind al şaselea copil aflat în îngrijirea acestuia. „Nu am avut iniţial intenţia să scoatem copilul din familie. Până la urmă, însă, s-a dovedit că această violenţă psihologică există şi asta a fost decizia cea mai corectă”, anunţă Lucia Dragomir, jurista Direcţiei pentru Drepturile Copilului Râşcani.

Copilul – un instrument compensator

Tatiana Baciu, psihologa Centrului Naţional de Prevenire a Abuzului faţă de Copii „Amicul”, consideră că, în pofida tuturor zvonurilor, tutorele avea grijă de copil, doar că ar fi vorba de o grijă în exces. „Grija ei pentru copil are un caracter compensatoriu. Este o persoană singuratică şi are nevoie să fie importantă, valoroasă pentru cineva. Copilul serveşte ca un fel de instrument compensator, pentru ca ea să aibă această senzaţie de saturaţie de viaţă”, explică psihologa, accentuând că acest fapt influenţează dezvoltarea băiatului. „Dna Ivanova nu contribuie la creşterea copilului, dar mai curând la conservarea stării copilului de fiinţă slabă, neputincioasă, incompetentă, problematică, pentru a avea controlul total asupra lui”, afirmă Tatiana Baciu.

La aceeaşi concluzie a ajuns şi Victoria Gonţa, psihologa Biroului de Expertize „Credibilitate”, potrivit căreia „Olga Ivanova manifestă concentrare excesivă asupra copilului: îngrijire excesivă, un sentiment de sacrificiu de sine, teama de a ofensa, o stricteţe excesivă, se angajează într-o relaţie de simbioză cu copilul. Se simte în mod constant anxioasă pentru copil, copilul se simte mic şi fără apărare”, conclude psihologa. Acest lucru este confirmat şi de asistentul parental profesionist, în familia căruia, în prezent, se află Mihai. Aceasta susţine că băiatul nu ştia lucruri elementare pentru vârsta lui, cum ar fi să-şi lege şireturile la încălţăminte sau să se spele pe dinţi. „E clar că i s-a citit foarte mult şi s-a lucrat mult la nivel intelectual, însă i s-a insuflat că este mic şi neputincios, din care cauză nu ştie să facă lucruri elementare. A fost o hipertutelă, care nu i-a permis să se dezvolte. Însă, nu cred că dna a făcut-o conştient”, spune Galina Varganov, asistenta parentală.

„Un suflet bun”

Olga Ivanova, la rândul său, s-a adresat la Centrul pentru Drepturile Omului din Moldova. Am încercat să discutăm cu Tamara Plămădeală, avocatul parlamentar pentru protecţia drepturilor copilului, însă aceasta ne-a anunţat că se află în concediu şi că se simte rău. Totuşi, conform sesizării din 17 februarie 2014, avocatul parlamentar nu este de acord cu decizia DMPDC, punctând că băiatul a fost luat din familia tutorelui „din motive neîntemeiate”, iar vecinii ar fi făcut declaraţiile respective „cu rea-credinţă şi din ostilitate faţă de Ivanova O.”, este notat în sesizarea menţionată. „Scăpările admise de tutore au fost datorate doar lipsei de monitorizare şi evaluare adecvate din partea specialiştilor Direcţiei pentru Protecţia Drepturilor Copilului, care nu au ghidat corespunzător tutorele, care anterior nu a avut copii şi, poate, uneori era hipertutelar cu minorul”, menţionează Tamara Plămădeală în sesizarea sa.

Acelaşi lucru îl notează şi psihologa Biroului de Expertize. „Dna Ivanova simte un ataşament puternic pentru Mihai (n.r.). Este gata de sacrificiu de sine pentru binele copilului, care ar putea afecta în mod negativ personalitatea copilului, dar, în acelaşi timp, acest ataşament poate fi un factor motivator puternic pentru a învăţa metode rezonabile, constructive de educaţie”, punctează Victoria Gonţa.

Pe de altă parte, psihologii susţin că, aflându-se în familia asistentului parental, starea băiatului ar fi evoluat spre bine. „Înainte el satisfăcea necesităţile tutorelui, iar acum începe să devină atent la propria persoană, să se observe şi să se schimbe, ceea ce e foarte important, pentru că, astfel, el capătă autocontrol, comportament social”, subliniază psihologa Tatiana Baciu.

„Trecuse doar o săptămână şi copilul deja îşi făcea planuri de viitor”, remarcă Aurelia Pospai, psihologă DMPDC. Aceasta susţine că nu a depistat la copil ataşament faţă de fostul tutore. „Unicul lucru de care-şi aminteşte este un fotoliu care se roteşte”, afirmă specialista. Pe de altă parte, Olga Ivanova refuză categoric să recunoască faptul că ar fi agresat băiatul. „Îl iubesc din tot sufletul. Sunt gata să-mi dau viaţa pentru el, doar să crească fericit şi sănătos, să nu se deosebească de alţi copii”, declară femeia. Totodată, Galina Varganov, asistenta parentală, susţine că băiatul nu spune niciodată lucruri urâte despre tutorele său. „Este un suflet bun şi-şi aminteşte doar lucruri frumoase despre toată lumea, inclusiv despre tutore. Nu ştiu cum să explic asta, sau conştiinţa lui blochează toate lucrurile urâte, sau el este un copil atât de pozitiv, încât niciodată nu spune un cuvânt urât despre cineva”, susţine Galina Varganov. În timp ce părţile se judecă, fiind în căutarea dreptăţii, copilul aşteaptă decizia finală în familia asistentului parental.