Un copil, luxul pe care nu şi-l poate permite oricine
Luni, 9 august, în toate sectoarele Chişinăului au fost deschise iarmaroace şcolare. În sectorul Centru, târgul se defăşoară în scuarul Catedralei, de-a lungul străzii A. Puşkin, şi va funcţiona până la 10 septembrie.
Cât ne costă anul acesta şcoala? Echiparea unui elev cu toate cele necesare devine din an în an mai împovărătoare pentru familie. În mod obligatoriu, învăţământul scoate sume impresionante din buzunarul părinţilor. Cu toate că vânzătorii mai fac rabaturi, vizitatorii iarmarocului susţin că, în raport cu anul trecut, preţurile sunt mai ridicate.
Sortimentul de mărfuri şi produse, expuse la târg, este vast. Aici găsim haine pentru şcoală, încălţăminte, rechizite, ghiozdane, dar şi mărfuri ce nu sunt destinate neapărat pentru şcoală, dar care au priză la cumpărători – jucării, produse cosmetice şi pentru igienă.
Calitatea şi preţul produselor comercializate diferă de la o gheretă la alta. Cel mai ieftin costum pentru băieţi, din stofă sintetică, asamblat din 3 piese, costă 390 de lei, iar vânzătoarea ne promite reduceri la preţ dacă, într-adevăr, îl cumpărăm. 890 de lei costă un costum băieţesc de calitate înaltă. Pentru domnişoare, o fabrică de confecţii din Tiraspol propune costume la 450 de lei, bluziţe de 180 de lei, iar un cunoscut producător de confecţii din Chişinău oferă costume pentru fete la preţ de 1000 de lei şi bluze albe contra 350 de lei. De menţionat că designul chişinăuian este mai rafinat.
Caietele şi pixurile sunt obiecte de „primă necesitate” pentru un elev. Anual, un elev foloseşte 20-30 de caiete de tot soiul, pierde 10 pixuri şi 25 de creioane. Neatenţia copiilor – bucuria vânzătorilor. Tamara, o cumpărătoare din Durleşti, a achiziţionat caiete de 114 lei şi spune că nici pe departe nu sunt destule. Doar la 1 septembrie, spune ea, va afla de care caiete mai au nevoie copiii săi.
Raisa Boico, mamă a 2 copii, e de părere că, la iarmaroc, preţurile sunt mai joase decât în magazine. În două zile, ea a reuşit să facă rost de toate cele necesare pentru copiii săi, elevi în clasele a 2-a şi a 3-a, cheltuind 4000 de lei.
Din punct de vedere al negustorilor, comparativ cu 2009, vânzările sunt mai mici. Zinovia Ivasişin, vânzătoare la o gheretă de rechizite şcolare, se plânge pe cumpărătorii capricioşi, nemulţumiţi de varietatea produselor: „Vin copii şi cer caiete cu străluci, dar eu nu am. Străluci este doar pe coperte de agende. Anul acesta, la ţârg sunt prezente mai multe firme şi, respectiv, concurenţa e mai mare. Ne străduim să avem rechizite pentru toate gusturile, dar cumpărătotul a devenit mai pretenţios şi cere calitate înaltă la preţ redus. Şi noi, însă, trebuie să supravieţuim. Eu sunt pensionară, îmi ajut fiica, care este proprietara firmei şi a gheretei”, povesteşte femeia.
Un copil e un lux pe care nu şi-l poate permite oricine. Doar cei care au salarii peste medie sau rude plecate la muncă peste hotare, care pot sponsoriza pregătirile de şcoală, dar şi taxele în fondul şcolii, cele în fondul clasei şi, desigur, în buzunarul profesorului.
Carolina Stratan-Ghimp, studentă ULIM
