Tinerii din mediul rural: „Eu Pot – Noi Putem”

Astăzi, tot mai mulţi tineri preferă mai întâi să studieze o meserie, ca să se poată descurca în viaţă, şi doar apoi să-şi continue studiile la facultate. Prioritare sunt meseriile care aduc bani. Acestea pot fi obţinute în şcolile profesionale din republică.

Una dintre şcolile care oferă elevilor posibilitatea de a obţine o meserie este Şcoala Profesională din satul Alexandreni, Sângerei. Iniţial, şcoala pregătea muncitori calificaţi pentru fabricile de zahăr. În ultimii ani, însă, industria zahărului s-a minimalizat, motiv din care administraţia şcolii a decis să-i iniţieze pe tineri şi în alte meserii. Astfel, studiind aici, poţi deveni bucătăr-cofetar pentru alimentaţia publică, electromontor pentru deservirea şi întreţinerea utilajului electric. În ultimii ani, aici sunt instruiţi şi tencuitori, zugravi sau placatori.

Vreau să devin om de cultură

Andrian Chiriac este elev la Şcoala Profesională din Alexandreni. El a ales să studieze meseria de tencuitor, care «îmi va fi de folos atât pentru a face un ban, cât şi pe acasă, să-mi pot face singur tot ce voi avea nevoie». Andrian spune că, spre bucuria părinţilor, acasă a reuşit deja să demonstreze cunoştinţele acumulate la şcoală: „Am aplicat pe pereţi materiale decorative”.

Totuşi, visul lui Andrian nu are nicio legătură cu meseria de tencuitor. El îşi doreşte să devină „un om de cultură înaltă”. Pasiunea lui sunt dansurile populare. Tânărul practică dansurile de la vârsta de şapte ani. Dansează în ansamblul „Sambrieş”. În prezent, la iniţiativa profesorului, Andrian predă ore de dans popular copiilor de 7-10 ani. În grupă sunt circa 55 de copii şi tânărul dansator este fericit că are posibilitate să facă ceea ce-i place. Mai mult ca atât, el le transmite pasiunea pentru dans şi celor mici. Deşi nu are, deocamdată, un act care să-i permită să profeseze, părinţii îi sunt recunoscători pentru felul în care îi instruieşte pe copii.

Acum trei ani, Andrian a început să studieze şi vocalul. Îi place mult muzica de estradă, interpretul său preferat fiind Vitalie Dani. Acum câteva luni, a început să ia ore de pian. În viitor, Andrian doreşte să-şi continue studiile la Facultatea de Arte din Chişinău, pentru a-şi perfecţiona abilităţile artistice. Deşi mai e timp până îşi va realiza visul, Andrian a ales mai întâi să capete o meserie „de bărbat”, după cum recunoaşte el însuşi: „Ştiu că n-am dat greş când am decis să învăţ la această şcoală. În orice casă e nevoie de un bărbat şi, dacă va trebui să fac vreo reparaţie, ştiu că ceea ce voi face eu va fi mai calitativ şi mai ieftin”.

Un mic proiect, o mare realizare

Elevii de la Şcoala Profesională fac primii paşi spre o viaţă independentă, acumulând experienţă în meseria pe care şi-au ales-o, dar şi participând la diverse proiecte care le-ar face mai interesantă viaţa studenţească. Un grup din 25 de elevi au participat la un training organizat de Centrul de Informare şi Susţinere a Tinerilor Economişti „Certitudine” din Bălţi în cadrul proiectului „Eu Pot – Noi Putem! Abilitarea Tinerilor din Mediul Rural”. Scopul instruirii a fost implicarea tinerilor din mediul rural în dezvoltarea comunităţii.

În cadrul seminarelor, elevii au prezentat mai multe idei, impresionând cu un proiect ce presupunea amplasarea unei maşini automate de spălat într-o încăpere din şcoală. În acest scop, a fost eliberată o încăpere apropiată de canalizare şi de apeduct. Maşina de spălat i-a costat pe finanţatori 3333 de lei. La amenajarea sălii, care a început în luna septembrie, au contribuit, în mare parte, grupa de tencuitori şi cea de electromontori, care au făcut reparaţie, transformând sala în spălătorie. Petru Ungureanu este unul dintre elevii care au muncit la reparaţie: „La orele practice lucram de la 8.20 până la 14.15. Am curăţit suprafaţa de praf şi de var, am tencuit, după care am amorsat şi am aplicat decorul de marmură. În două săptămâni am terminat”.

Petru va avea posibilitatea să se folosească de serviciile spălătoriei. Elevii achită câte 5 lei pentru spălare. Directorul Şcolii Profesionale, Valentina Pavliuţcaia, spune că aceste servicii nu pot fi gratuite, deoarece „trebuie procurat detergentul şi trebuie achitată energia electrică şi apa”. Elevii susţin că n-au pretenţii, deoarece de la bun început ştiau despre acest lucru şi n-au renunţat la ideea de a avea în şcoală o maşină de spălat. Mihail Zaporojan a fost primul care s-a folosit de această maşină: „Dimineaţa, când m-am dus la lecţii, am rugat-o pe tanti Liuba (persoana care completează lista solicitanţilor) să-mi spele nişte haine. Când am ieşit de la ore, erau deja curate”.

Realizarea proiectului „Eu Pot – Noi Putem. Abilitarea Tinerilor din Mediul Rural” a fost posibilă datorită susţinerii FHI360 în cadrul Programului Agenţiei Statelor Unite pentru Dezvoltare Internaţională (USAID) de Consolidare a Societăţii Civile din Moldova (MCSSP).

Olga BULAT