Principală  —  Reporter Special  —  Reportaje   —   Salvaţi şcolile întemniţate

Salvaţi şcolile întemniţate

469-scoala3-iovcevŞcolile cu predare în limba română din regiunea transnistreană au nevoie de susţinere. O campanie în acest sens a fost lansată în această săptămână şi îşi propune colectarea semnăturilor şi a mesajelor de încurajare pentru elevii şi profesorii din stânga Nistrului. Tot cu această ocazie, la Chişinău, a fost expusă o galerie de fotografii realizate în cele opt şcoli din regiune de către tânărul fotograf român Octavian Bâlea.

De 12 ani, Liceul Teoretic „Ştefan cel Mare şi Sfânt” din Grigoriopol se află în refugiu. Zilnic, patru autocare cu elevi trec vama pentru a ajunge la Liceul din Doroţcaia, acolo unde, în a doua jumătate a zilei, au ore. O întreagă generaţie de elevi a trecut prin acest orar, fioros pentru unii, când, de multe ori, au fost ţinuţi în vamă, percheziţionaţi sau chiar întorşi înapoi pentru că n-ar fi avut la ei anumite acte. „Aceşti copii suferă pentru că nu au loc la ei acasă. Avem un regim deosebit, ne întoarcem acasă pe la 18.00. E stresant faptul că, de 12 ani, nu reuşim să avem un sediu la noi acasă. E regretabil că ambiţiile adulţilor nu le oferă copiilor posibilitatea să se scoale şi ei dimineaţa şi să meargă la şcoală la fel ca ceilalţi”, spune, printre lacrimi, profesoara de limba română a Liceului din Grigoriopol, Svetlana Jitariuc. „E dureros de greu, dar o facem în numele copiilor. Suntem o mână de profesori, dar rezistenţi. E păcat să nu dai copiilor carte, şi cei care i-au împiedicat, care i-au înjosit cred că vor răspunde. Mai credem că munca noastră va aduce roade. Uneori avem nevoie măcar de o susţinere verbală, pentru a şti că nu suntem singuri”, adaugă, emoţionată, profesoara.

469-scoala1„Ca să înveţi în limba română, trebuie să lupţi”

Şi la Corjova situaţia rămâne tensionată. La evenimentele festive de la începutul şi de la sfârşitul fiecărui an, asupra administraţiei şcolii se fac presiuni prin care li se interzice să fie intonat imnul şi ridicat drapelul R. Moldova. În acest sens, de multe ori le-a fost deconectată şi energia electrică. „În Corjova, presiuni asupra elevilor nu se prea fac, presiuni se fac asupra părinţilor. La grădiniţă i-au preîntâmpinat că trebuie să dea copiii la şcoala cu grafie chirilică. În scris, niciun părinte nu vrea să spună asta. La unele întreprinderi vin liste în care oamenii trebuie să semneze că sunt pentru independenţa Transnistriei”, povesteşte directorul gimnaziului din Corjova, Constantin Sucitu.

La Tiraspol, dreptul copiilor de a învăţa în limba română este o luptă la propriu, spune directorul Liceului „Lucian Blaga”, Ion Iovcev. „Pentru ca să înveţi în limba română, trebuie să lupţi. Pentru limbă îţi pui în pericol viaţa în deplinul sens al cuvântului. Pentru acel tricolor enorm care se află la etajul II al liceului, face să trăieşti. Cu toate că am trecut prin atâtea pentru a păstra această şcoală, n-o să le meargă să ne distrugă. Vom face tot posibilul ca şcolile româneşti să existe şi ca la 1 septembrie să le deschidem uşile, pe parcursul anilor să avem şi clădiri frumoase, iar aceste licee încă-şi vor spune cuvântul”, menţionează Ion Iovcev.

469-scoala2„Cu cât e mai desfigurată, cu atât e mai moldovenească”

Startul campaniei „Salvaţi şcolile din Transnistria” a fost dat printr-o expoziţie de fotografie a tânărului fotograf român Octavian Bâlea, care locuieşte în prezent în Finlanda. În sala de festivităţi a Bibliotecii Naţionale, au fost expuse circa 60 de fotografii din miile pe care autorul le-a realizat pe parcursul celor câteva vizite în stânga Nistrului. Totodată, a fost prezentată şi cartea ilustrată cu fotografii ale aceluiaşi autor şi scrisă de jurnalistul român Dan Gheorghe, intitulată „Transnistria – temniţa limbii române”. „La un moment dat, am văzut pe internet câteva poze din Transnistria şi credeam că-s de prin anii ’60-’70. Când am înţeles că sunt actuale, am zis că trebuie neapărat să ajung acolo. Mi-am amintit şi de anii ’90-’92, când părinţii mei stăteau cu urechile lipite de radio şi ziceau că vin ruşii peste noi”, povesteşte Octavian de unde a început interesul lui pentru subiectul şcolilor cu predare în română, din regiunea transnistreană.

A încercat să ajungă la Tiraspol în 2010, însă a fost oprit la vamă şi obligat să se întoarcă la Chişinău. În 2012 a revenit şi a reuşit să ajungă acolo. „Pentru că era înainte de Crăciun, nu am reuşit să mă întâlnesc cu oameni. Am fotografiat clădiri, însă, pentru că pasiunea mea sunt portretele, mereu am avut frustrarea că nu am fotografii cu oameni. Anul trecut, în decembrie, am făcut un traseu pe la toate şcolile. Vreau să vorbesc şi să arăt situaţia de acolo şi celor din alte ţări. Peste hotare puţini au auzit de problema transnistreană”, menţionează Octavian.

„Fotografia acestui tânăr arată ce face regimul de la Tiraspol din noi. La fel cum face şi cu limba română. Cu cât e mai desfigurată, cu cât are mai multe rusisme, cu cât e vorbită mai prost, cu atât e mai moldovenească. Ei vor ca lumea să vorbească mai puţin, să gândească mai puţin, dar noi vrem ca copiii noşti să aibă un viitor”, comentează Ion Iovcev.

469-octavian-balea„Aceste şcoli sunt insuliţele Guvernului de la Chişinău”

Campania „Salvaţi şcolile din Transnistria” îndeamnă societatea să-şi exprime susţinerea faţă de profesorii şi elevii care învaţă în cele opt şcoli cu predare în grafie latină, din regiunea transnistreană. „Este nevoie să vorbim cât de mult putem despre problemele pe care le au acei copii, care încă mai învaţă în limba română pe un teritoriu pe care R. Moldova nu deţine niciun control. Sperăm ca prin această campanie cei care nu au ştiut până acum, să cunoască şi să devină conştienţi că această problemă trebuie rezolvată”, menţionează juristul Asociaţiei Promo-LEX, Pavel Postică.

Potrivit juristului, pretinsele autorităţi de la Tiraspol îşi îndreaptă efortul pentru a reduce la maximum prezenţa vorbitorilor de română în stânga Nistrului. Totodată, acţiunile unilaterale ale acestora pot duce la situaţii greu de prognozat. „Vorbim de o administraţie care nu activează în câmp legal. Ea face ce vrea şi când vrea. Nu putem exclude că mâine nu se va întâmpla orice. Profesorii sunt urmăriţi, persecutaţi. Aceste şcoli sunt insuliţe ale Guvernului de la Chişinău în acea regiune necontrolată, şi Guvernul ar trebui să-şi arate susţinerea pentru aceste persoane. Avem vreo 50 de mii de tineri care învaţă în toate şcolile din regiunea transnistreană, dintre ei sunt doar vreo 8 mii care învaţă în română şi în „moldovenească” cu grafie chirilică. Are loc un fel de epurare lingvistică şi nu trebuie să admitem aceasta”, adaugă Pavel Postică.

Şi Ministerul Educaţiei vine cu îndemnul de a fi alături de aceste şcoli, care în opinia viceministrei Liliana Nicolaescu-Onofrei sunt modele de demnitate şi curaj. „Atunci când ne gândim la cei de peste Nistru, ne gândim la demnitate. Pentru că modul în care lucrează, modul în care trăiesc este un model de demnitate. Un alt lucru pe care-l consider important când mă gândesc la aceste şcoli este optimismul. Dacă există oameni optimişti, cei de acolo sunt şi aici un model. Ei încă mai cred că va veni o zi când nu va mai trebui să trăiască sub presiune şi nu va mai fi nevoie să sune şi să spună ce s-a mai întâmplat”, menţionează viceministra Educaţiei.

Campania „Salvaţi şcolile din Transnistria” este iniţiată de Asociaţia Promo-LEX şi portalul Moldova.ORG şi are ca scop informarea cetăţenilor din dreapta Nistrului despre situaţia semenilor din stânga Nistrului, care sunt persecutaţi şi nu se pot bucura de aceleaşi drepturi. Pe internet este disponibilă şi o petiţie de solidarizare, prin care se adună semnăturile tuturor celor care vor să-şi exprime susţinerea faţă de elevii şi profesorii din cele opt şcoli cu predare în grafie latină din regiune.