Minţit, torturat şi aruncat în stradă
Alături de un câine, îşi duce anii în spate. A rămas pe drumuri din 2006, doarme într-o casă părăsită, fără uşi şi ferestre. Mănâncă doar atunci când cineva dintre vecini îşi aminteşte de existenţa sa. Ca să-şi câştige o bucată de pâine, mătură într-un cartier de lux. Deşi ne-am obişnuit să vedem boschetarii alcoolizaţi sau drogându-se, Vasile Hâncu spune că ultimul pahar de vin l-a servit prin anul 2000.
După moartea mamei sale, prin testament, averea familiei revenea în mod egal celor patru copii ai săi. „Am avut casă şi masă, dar am rămas pe drumuri, pentru că am fost minţit, bătut şi ameninţat. Niciun avocat nu a riscat să mă apere”, spune Vasile. Potrivit acestuia, dar şi potrivit fratelui său, Vladimir, ambii au fost torturaţi fizic până au semnat o procură generală pe numele lui Sergiu Gurschi. ”El ne-a întrebat dacă vrem să vindem casa. Noi i-am spus că vrem, dar că nu sunt pregătite toate actele. S-a oferit să ne ajute. A zis că face totul şi că trebuie să-i transmitem doar o procură generală prin care el să poată perfecta actele. Mi-a părut ceva straniu şi am zis că trebuie să ne mai gândim. Atunci Gurschi a început să mă ameninţe. L-am rugat să-mi dea timp până a doua zi. A acceptat, iar eu am mers la poliţie, ca să depun o plângere.
„Ne-a spus să ne închidem gurile, de altfel o să ne spânzure pe amândoi”
„Poliţistul mi-a zis să vin a doua zi, căci nu mă poate audia. I-am explicat că mâine va fi prea târziu, dar nu a reacţionat în niciun fel la rugămintea mea. A doua zi, Gurschi a venit iarăşi la noi, însoţit de nişte prieteni care ne-au bătut şi ne-au ameninţat. Ne-a spus să ne închidem gurile, de altfel o să ne spânzure pe amândoi”, spune Vasile. Fratele, Vladimir, răposat între timp, fiind grav bolnav de tuberculoză, a scris înainte de moarte o scrisoare în care povesteşte cum a fost torturat: ”M-au aruncat în satul Todireşti, bolnav şi flămând. Au zis că mă vor împuşca, dacă spun cuiva ceva. Oamenii din sat mă alungau, îmi spuneau să mă duc la casa mea”.
În cele din urmă, Vladimir şi Vasile Hâncu au semnat procura. ”Nu am avut încotro, erau mulţi şi ştiam că nu voi putea scăpa”, declară Vasile. Astfel, în 2006, la notarul privat Natalia Malîşenco, a fost întocmită o procură prin care toate drepturile îi reveneau lui Sergiu Gurschi, nefiind menţionată vreo sumă drept recompensă. La 30 august 2007, Vasile Hâncu a depus o plângere la Procuratura Centru, invocând deposedarea sa ilegală de bunul imobil, dar procurorul Ion Munteanu a refuzat începerea urmăririi penale. Am încercat să-l contactăm, dar acesta nu mai lucrează de patru ani la Procuratura Centru. În plângere era menţionat faptul că, în schimbul semnării acelei procuri generale, Vasile Hâncu ar fi primit 20000, nefiind indicat în ce fel de valută.
Viorel Hâncu, nepotul lui Vasile, spune că unchiul său este prea credul: „Făptaşii au văzut că are un caracter cam moale şi s-au folosit de asta. I-am zis de multe ori să nu fie atât de naiv, dar nu ascultă. Am încercat să-l ajut, dar am eşuat, au trecut prea mulţi ani şi nimeni nu vrea să preia cazul”. „Când m-au obligat să semnez, mi-au zis că voi primi în schimb bani şi să nu-mi fac griji. Mi-au zis să semnez şi pentru faptul că am primit aceşti bani, dar am refuzat. Pe urmă, nu am avut încotro, erau şase în capul meu. Aşa am pierdut totul. Niciun avocat nu a riscat să se ocupe de caz. Cred că le este frică, deoarece figurează semnături ale unor oameni mari”, susţine Vasile.
Arhiva Procuraturii Centru: „E lungă treaba, posibil să nu fie în general păstrată în arhivă petiţia lui”
Gheorghe M. (din motive de siguranţă, numele este schimbat), avocatul la care a apelat Vasile Hâncu, a afirmat că în acest caz au fost falsificate multe acte. „Aceştia sunt oameni periculoşi. Eu nu vreau să-mi risc viaţa luând acest dosar. Din 2007, s-au schimbat multe, inclusiv guvernarea. Acum sunt mai puţine şanse de a-şi redobândi casa, iar eu nu vreau să rămân fără licenţă”, spune avocatul Gheorghe M.
Am telefonat la arhiva Procuraturii Centru, pentru a afla din ce cauză a fost încetată urmărirea penală. Marina Nedrea, de la arhivă, ne-a spus: ”E lungă treaba, posibil să nu fie în general păstrată în arhivă petiţia lui”.
Am contactat câţiva martori recomandaţi de Vasile Hâncu, însă aceştia spun că nu au văzut şi nu au auzit nimic.
L-am căutat pe Sergiu Gurschi. În acte nu figurează numărul de identitate, patronimicul, dar nici adresa corectă a acestuia. Liuba Cerbuşca, cea care locuieşte pe adresa indicată de Gurschi, ne-a spus că apartamentul îi aparţine de peste 10 ani. ”E tare hâtru, el nu are cum să locuiască aici, eu pe Gurschi l-am văzut o singură dată, am lucrat cu soţia lui cândva. Din câte am auzit, ea acum stă la închisoare, iar el e taximetrist”, a afirmat Liuba Cerbuşca. Reamintim că Sergiu Gurschi figurează într-un dosar penal în care Ecaterina Şchiopu i-ar fi împrumutat 16800 de euro, acest lucru fiind confirmat printr-o recipisă. Gurschi, însă, afirmase că Şchiopu l-ar fi obligat să semneze recipisa, inducându-l în eroare. Prin hotărârea Judecătoriei Centru, în martie 2010, tranzacţia de împrumut al sumei de 16800 de euro a fost recunoscută nulă, Ecaterina fiind astfel în incapacitate de a-şi reîntoarce banii.
Cum se pot descurca persoanele ajunse în situaţia lui Vasile Hâncu? Şefa Direcţiei Asistenţă Socială Buiucani, Svetlana Nijiberschi, ne-a spus că nu există o evidenţă a persoanelor fără domiciliu: ”Noi nu ducem o evidenţă, deoarece nu avem aceste date. Ajutăm oamenii care se adresează benevol la noi, nu-i putem lua cu forţa. Îi ajutăm doar cu condiţia că sunt singuri pe lume. În cazul în care au surori sau fraţi prin Spania, noi nu putem face nimic”.
Mihaela PATRAŞCU
