Principală  —  Reporter Special  —  Reportaje   —   Încurajate să nu-şi abandoneze copiii

Încurajate să nu-şi abandoneze copiii

Numărul mamelor solitare este în creştere, în timp ce aleşii lor refuză să-şi asume orice responsabilitate pentru copiii născuţi în afara familiilor. În astfel de circumstanţe, mamele au nevoie de mult curaj pentru a decide să-şi păstreze micuţii nou-născuţi şi să înfrunte “gura lumii”. Familiile acestor tinere, care ar fi trebuit să le transmită acest curaj, deseori se dezic de ele, singura soluţie fiind fie abandonul propriilor copii, fie ajutorul unor persoane străine.

Misiunea Socială “Diaconia” oferă cămin şi suport acestor mame pentru o perioadă de timp, până reuşesc singure să le poarte de grijă copiilor lor. Între timp, lucrătorii Misiunii le învaţă nu doar lucruri elementare, ci le oferă şi suport psihologic, de care au mare nevoie, discutând nu doar cu ele, ci şi cu familiile lor, în speranţa că acestea le vor accepta din nou.

Sunt singură, nu are cine să mă ajute

Tatiana are 21 de ani şi este mamă solitară. Deşi îşi cunoştea iubitul de mai mulţi ani şi ar fi trebuit să aibă încredere în el, acesta a abandonat-o în cea mai complicată perioadă. Rămasă singură, tânăra mamă nu s-a gândit nici pentru o clipă să-şi părăsească fiica. Îşi iubeşte mult copila şi nu vrea s-o părăsească inclusiv din cauza că ştie din propria sa experienţă ce înseamnă să fii abandonat. Tânăra a ajuns la orfelinat la vârsta de 8 ani. Aici a crescut împreună cu fratele şi sora sa, ea fiind cea mijlocie. Mama lor, pur şi simplu, a plecat într-o zi, lăsându-şi copiii în grija mătuşii. I-ar fi lăsat pentru o perioadă de timp, dar, de fapt, nu a mai revenit.

Mătuşa nu avea posibilitate să îngrijească de nepoţii săi şi i-a adus la orfelinat. Ca să nu-i traumatizeze, femeia le-a spus că-i duce la o tabără, unde vor fi mulţi copii cu care se vor juca. La orfelinat Tatiana a rămas până în clasa a IX-a, după care a plecat să înveţe de bucătar. Timp de aproape doi ani a reuşit să aplice cunoştinţele acumulate. Acum, însă, situaţia s-a schimbat, pentru că trebuie să muncească nu doar pentru sine, ci şi pentru fiica sa. “Nu am niciun ajutor. Nu am nici părinţi, nici rude. Am un frate mai mare, dar nu prea comunicăm. El şi-a format propria familie. Am şi o soră mai mică. Ea singură însă abia de se descurcă”, spune Tatiana cu voce tristă.

Acest centru ne-a salvat

Tatiana este bucuroasă că a ajuns la Centrul Maternal “În braţele mamei” (Misiunea Socială “Diaconia”), unde există toate condiţiile necesare pentru bebeluş. Tatăl fetiţei iniţial îşi dorea copilul. A fost alături de Tatiana pe parcursul sarcinii şi chiar ceva timp după naştere. Mai târziu, însă, a realizat că nu-şi doreşte un copil şi s-a dezis de el, anunţând-o pe Tatiana să nu-l mai sune. Mai mult, şi-a schimbat numărul de telefon şi a dispărut din viaţa copilului său şi a mamei acestuia, şi asta după ce s-au întâlnit timp de patru ani. Tatiana spune că avea încredere în el şi, din moment ce îl cunoştea o perioadă destul de îndelungată, n-ar fi crezut că ar putea s-o părăsească cu tot cu copil. Rămasă la o răscruce de drum, “Diaconia” i-a întins o mână de ajutor.

Tânăra mamă îşi doreşte cel mai frumos viitor pentru fiica sa, care nu tace nicio clipă, gângurind mereu parcă o melodie. Cei din jur sunt siguri că va deveni o a doua Maria Bieşu. Tatiana, însă, vrea doar ca aceasta să fie sănătoasă şi fericită. “Voi face orice ca să aibă cel mai bun viitor. Sunt pregătită să muncesc 24 de ore din 24”, spune Tatiana, privindu-şi fetiţa cu blândeţe. Însă, pentru a-şi putea găsi un loc de muncă, fetiţa ei trebuie dusă la creşă. Acolo, însă, nu este acceptată, pentru că Tatiana nu are viză de reşedinţă în Chişinău. “Suntem fericiţi că am avut posibilitatea să venim la acest centru. Ne-a salvat. În continuare, nu ştim ce vom face”, mărturiseşte tânăra cu lacrimi în ochi. Cei de la centru promit să nu o părăsească, fiind în căutarea unei soluţii.

„Tare îl iubesc”

Ana (43 de ani) este una dintre beneficiarele acestui centru. În timp ce ne spune povestea sa, fiul său de numai câteva luni doarme liniştit în braţe. Este al cincilea copil în familie. De fapt, mezinul a fost o surpriză pentru Ana. Ea a aflat că este însărcinată după ce soţul a părăsit-o. A decis să nască, totuşi, sperând că acesta va reveni în sânul familiei, ceea ce nu s-a întâmplat. Aflând despre infidelitatea soţului, Ana a plecat după el la Moscova. Bărbatul, însă, nu i-a putut ierta acest gest şi a părăsit-o. Deşi el este cel care a trădat-o, femeia încearcă să-i găsească o scuză. Ea se acuză pe sine pentru faptul că n-a “închis ochii” la cele întâmplate, considerând că astfel şi-ar fi putut păstra familia: “Nu-l pot acuza, e greşeala mea. Nu trebuia să mă duc după el. A mai fost plecat şi revenea acasă, dar dacă m-am dus după el, nu m-a putut ierta. Să fi avut caracter, poate eram şi acum cu el, că tare îl iubesc. Avem cinci copii împreună”.

Acolo, în Rusia, rămasă fără bani, femeia s-a angajat la muncă. În scurt timp, însă, a aflat că este însărcinată. A lucrat cât i s-a permis, apoi a revenit acasă. În această perioadă, copiii mai mici au fost lăsaţi în grija surorii sale (cei mari îşi poartă singuri de grijă), dar soţul acesteia era împotriva faptului ca nepoţii să locuiască la ei. De aceea, au fost nevoiţi să revină acasă, unde stăteau singuri, iar mătuşa îi vizita şi le aducea de mâncare. Imediat ce s-a întors în ţară, Ana n-a reuşit să se ducă acasă, la familie, ci a fost luată de salvare chiar de pe peron. La maternitate a născut un băiat voinic. Bucuria însă n-a durat, căci a aflat despre incendiul de acasă, în care a ars tot ce avea: mobilă, vestimentaţie, covoare. Copiii, în acel timp, erau la şcoală. Vecinii au reuşit să salveze cel puţin casa, dar înăuntru n-au mai putut salva nimic.

E foarte greu să aduni ceea ce-ai stricat

Ana ajunsese într-un moment de impas, deoarece conştientiza că nu poate să-şi ducă micuţul în condiţiile de acasă şi nu ştia cum să procedeze. “Trebuia să ies de la maternitate cu un sugar în braţe şi nu ştiam încotro s-o iau, pentru că am rămas fără nimic. Când mi-a fost greu şi toţi s-au întors de la mine, în ajutor mi-a venit “Diaconia”, care mi-a permis să rămân cu copilul la ei”, spune Ana cu lacrimi de bucurie. Mai mult, personalul de la centru i-a făcut reparaţie în casă, astfel încât, în scurt timp, femeia a putut să revină în sânul familiei. Deşi Ana şi soţul ei nu sunt oficial divorţaţi, acesta n-a venit să-şi vadă băiatul nou-născut, dar nici pe ceilalţi copii. Femeia totuşi speră că el va reveni: “Nu e greu să te desparţi, dar e foarte greu să aduni ceea ce-ai stricat”. Ana a aflat despre existenţa centrului prin intermediul altor persoane. Mihaela Belei, coordonatorul proiectului “În braţele mamei”, spune că puţine mame se adresează la centru de sine stătător. Deşi proiectul a împlinit recent un an, în tot acest timp, doar trei mame au venit singure aici.

În rest, ele sunt direcţionate de alte instituţii: Centrul Mamei şi Copilului, policlinică, maternitate etc. Cuplurile (mamă-copil) sunt plasate la centru pentru o perioadă de maximum un an, după care personalul de la “Diaconia” continuă să monitorizeze situaţia acestora. Până în prezent, au beneficiat de ajutor mame în vârstă de 15—42 de ani. În majoritatea cazurilor, “aceste femei nu şi-au dorit sarcina, şi atunci când apare copilul, totul devine mult mai dificil, pentru că, după naştere, ele conştientizează problema mult mai acut”, explică Mihaela Belei. Aici ele sunt învăţate să îngrijească de copil, dar şi încurajate să nu-şi părăsească micuţii. Coordonatorul proiectului “În braţele mamei” susţine că n-au reuşit să prevină abandonul doar într-un singur caz, ba “chiar noi am fost acei care am spus că mama nu poate să-şi îndeplinească obligaţiunile faţă de copil. Aceasta avea un retard, care ar fi putut pune viaţa copilului în pericol”. Timp de un an, colaboratorii centrului au reuşit să salveze 14 cupluri mamă-copil, iar în prezent aici sunt plasate alte şapte cupluri.

Olga BULAT