Educaţia timpurie pe principiul „Tu Poţi”

Cinci Cercetări-Acţiune în domeniul educaţiei timpurii, realizate pentru prima dată în R. Moldova, au fost prezentate la Grădiniţa „Licurici” din comuna Ciorescu, mun. Chişinău.

Aceste Cercetări-Acţiune au fost realizate de cinci echipe de cercetători şi practicieni în cadrul proiectului „Parteneriat Global pentru Educaţie”, implementat de către Ministerul Educaţiei, Banca Mondială şi UNICEF.

Liliana Nicolaescu-Onofrei, viceministra Educaţiei, a menţionat caracterul novator al activităţilor „din care putem învăţa cu toţii”.

În Cercetarea-Acţiune de la Ciorescu s-au implicat şase elevi de la liceul din localitate, care au acţionat pe post de voluntari la grădiniţa de copii, ajutând educatorii pe centre de interes. „E vorba de un voluntariat academic. Iată de ce cercetarea pe care am realizat-o este o inovaţie. Ideea cercetării era să observăm cum copilul intră în contact direct cu adultul, altul decât educatorul sau părintele. Aveam nevoie de cineva care este mai mare, dar oricum, mai aproape de vârsta copilului. Astfel, subiecţii cercetării au devenit nu doar copiii, ci şi voluntarii”, explică Iulia Bârzoi, directoarea instituţiei preşcolare din Ciorescu.

Adolescenţii susţin că experienţa de voluntari a fost una neobişnuită, dar foarte importantă pentru ei şi pentru ceea ce vor să facă în viitor.

„În timp ce mă aflam printre copii, am înţeles că fiecare este o personalitate, un caracter unic. Cu fiecare copil trebuie să discuţi într-un mod aparte, având un fel special de abordare, şi nu trebuie să-i judeci pe toţi în acelaşi fel. Mi-a plăcut că, după o perioadă scurtă de timp, copiii voiau să se implice în orice activitate, au devenit mai activi. Cei mici, şi nu doar, au nevoie de mai multă susţinere, de un zâmbet cald şi sincer, care i-ar sugera fiecăruia: Tu Poţi!”, spune Cătălin Gangaliu, singurul băiat care a devenit voluntar în această Cercetare-Acţiune.

De fapt, noi eram un fel de copii mai mari

Ana-Maria Scripnic ne-a povestit o zi din viaţa ei în calitate de voluntară. „În timpul verii, veneam la grădiniţă, la ora 9.15. Îi întâlneam pe copii. Ei s-au ataşat foarte repede de noi şi ne săreau în gât, imediat ce ne vedeau. Apoi, fiecare voluntar mergea în centrul său de interes, unde se implica în toate activităţile propuse de educatoare. De fapt, noi eram un fel de copii mai mari. Încercam să-i încurajăm pe cei mici să fie mai activi, mai deschişi, mai vorbăreţi, să nu le fie frică să spună ceea ce gândesc. Dacă îi vedeam retraşi şi trişti, atunci vorbeam cu ei, să înţelegem ce li se întâmplă. La ora 10.15 plecam. Acum, venim după ore sau la pauza mare”, povesteşte voluntara. Ana-Maria spune că a ales să fie voluntară pentru că îi plac copiii şi este sigură că această experienţă îi va fi de folos. „Această activitate o să mă ajute în viitor să găsesc cea mai bună cale de a-l înţelege pe copil”, opinează Ana-Maria Scripnic.

„E un lucru deosebit să te afli printre cei mici. Şi noi am fost mici cândva şi ştim foarte bine cât de mult le place lor să se joace cu cei puţin mai mari. Voluntariatul a devenit util şi pentru noi, pentru că ne-a ajutat să ne redescoperim”, a menţionat voluntara Aurelia-Ana Sadovei.

Educatoarea Elena Cătărău susţine că micuţii au devenit mai deschişi, au început să discute mai liber, le-a apărut dorinţa de comunicare. Educatorii au rămas un pic în umbră în timpul acestui experiment, deoarece copiii făceau tot ce le spuneau voluntarii. „Ne pare rău că s-a finalizat proiectul. Copiii ne întreabă în fiecare zi dacă vor veni şi astăzi voluntarii şi îi aşteaptă cu nerăbdare”, spune Elena Cătărău. Voluntarii vin la grădiniţă chiar şi după finalizarea proiectului. Ei vin de la 10.55 până la 11.15 (pauza mare), apoi după ora 15.00 până la 16—17.00.

Este un model care trebuie să fie promovat nu doar în educaţia timpurie

„Ceea ce îmi place în această cercetare este principiul „Aici şi Acum”. Adică, găseşti răspuns la nişte nevoi foarte clare, lucruri de care are nevoie cadrul didactic. Această cercetare este efectuată de către practicieni, împreună cu colegii de la facultate care nu pot fi numiţi teoreticieni. Ei au participat la un concurs ca să facă parte din acest proiect. Asta înseamnă că aceste activităţi de cercetare au fost, într-un fel, dictate şi de nevoia şi hotărârea de a face lucrurile mai bine.

Ceea ce ne propunem să facem mai departe este să promovăm acest model de cercetare a acţiunii ca o modalitate de creştere şi dezvoltare profesională, precum şi o modalitate de a soluţiona anumite probleme care apar în activitatea de zi cu zi. Din punctul nostru de vedere, acesta este un model care trebuie să fie promovat nu doar în educaţia timpurie, este un model absolut aplicabil şi în învăţământul general, şi doar prin efortul comun al cadrelor didactice şi al celor care sunt în poziţie de cercetători consider că se pot propune soluţii aplicabile nu doar în instituţiile care au participat, dar şi în întregul sistem educaţional”, a subliniat viceministra Educaţiei.

Cercetările-Acţiune în educaţia timpurie au fost realizate de cercetători ai instituţiilor de pregătire a specialiştilor în domeniul educaţiei timpurii (Universitatea Pedagogică de Stat „Ion Creangă”, Colegiul Pedagogic „Alexei Mateevici” şi Universitatea de Stat din Moldova) şi practicieni cu experienţă în domeniu (directori sau metodişti ai instituţiilor preşcolare atât din mun. Chişinău, cât şi din localităţi rurale ale R. Moldova).

Tatiana BEGHIU